1.
Bărbat tânăr
Pornisem prin pădure să mă hrănesc.
Aveam în mâini un arc
şi o tolbă de săgeți în spinare.
Arcul era o nelinişte
pe care o încordasem chiar în dimineaţa aceea,
săgeţile vene albăstrui,
pe spate o tolbă cartilaginoasă îmi crescuse
din mareea
coloanei vertebrale.
Pornisem desculţ
iar pe trup nu purtam decât pielea de tigru
a unei dorințe
pe pe care o îmbrăcasem
cu puţină vreme înainte.
Oho, eram sângeros!
Fremăta pădurea
iar poteca pe care o urmam
se făcea astfel un labirint de oglinzi
în care eu îmi aranjam cu un gest nonşalant
mustaţa!
2.
Efemeridă
De ce mă ții mereu îmbrățișată,
mă întreba ea
trecând pe lângă mine spre altcineva.
Mă ții așa
de când dormeam într-o ramură de trandafir
și mă pregăteam
să devin fată.
Mă ții mereu îmbrățișată.
3.
Călătoria spre soare
Iubita stă ghemuită
înfășurată într-un vis roșu
și mi-l pune pe cer la o depărare
mai mică.
De aceea mă arde un pic mai mult,
pentru că e mai aproape și e mai încins.
Pentru ultimul an,
am să mă îmbrac într-un sacou fierbinte
croit dintr-o flacără,
ca să fim la fel:
eu soare aprins, el soare,
rostogoliți împreună
pe cer
înainte.
4.
Facerea a doua
Și cum cădeam eu așa
de la pământ înspre cer,
prin nori
m-am întâlnit cu Dumnezeu de câteva ori.
Aha!
zicea El,
te duci la femeia
care o să-ți sară pe gură din ochiul unui
ghepard în alergare
să se facă toată
sărutare
învârtitoare
în viața ta.
Mergi
la ea,
iubiți-vă în vise de catifea,
prin ploi mărunte de toamnă,
și camere de hotel,
spunea El.
Ține-o de mână
până
vi se lipesc degetele
și sângele din ale ei o să curgă prin ale tale,
topește-ți în ea fierul din tine,
oțelul
și celelalte metale.
Du-te,
fii ție însuți erou,
spunea Dumnezeu făcându-mi cu mâna prin nori,
iubește-o cum mă iubești și pe mine
pentru că ea, după ce te-am făcut eu o dată,
se îndură de tine
și te face acuma din nou.