1.
NU MĂ MAI
Nu mă mai chema
și nu mai trimite șerpii din flaut
să mă încolăcească;
nu mai inventa drumuri
spre nicăieri.
între noi a rămas o verighetă de vânt
în pustiu
și oul de gips al singurătății
pe care sorele a început
să-l clocească.
2.
CĂLĂTORIA SPRE SOARE
Fiecare an îmi aduce un soare
un pic mai mare
decât cel de anul trecut
și mi-l pune pe cer la o depărare
mai mică.
De aceea mă arde un pic mai mult,
pentru că e mai aproape și e mai încins.
Pentru ultimul
an,
am să mă îmbrac într-un sacou fierbinte
croit dintr-o flacără,
ca să fim la fel:
eu soare aprins, el soare,
rostogoliți împreună
pe cer
înainte.
3.
VIS DE PRIMĂVARĂ
Trupul tău e o livadă
cu pomi înfloriți
ce îmi îmbată ochii,
primăvara ți s-a lipit, iubito,
cu frezii și brândușe,
pe bluze și pe rochii.
4.
GUSTUL OMULUI
Omul se naște dulce.
Apoi devine acru.
La urmă are un gust amar.
Dar un om dulce poate îndulci un om acru sau amar.
5.
MĂR ALERGÂND
Alergam
prin inima tinereţii
ca un ghepard în miniatură,
deasupra mea zbura prin aer, lacomă,
propria mea dublură.
Clipa o respiram
până ce făceam din ea floare pe pleură,
de hrănit
mă hrăneam
doar cu cer și cu sirop de zmeură.
Înaintam prin lume ascuţit ca o sabie,
inima pânză,
trupul corabie.
Curgea pe mine apa şiroaie
deosebit de fertil,
alergam cu senzaţie de câmp şi de ploaie,
Un măr de copil.