Există un semn bun în lumea culturală europeană: se sincronizează evenimentele. Adică o anumită mișcare culturală care se petrece la Paris sau la Londra, se importă și în alte puncte ale Europei, de exemplu la Varșovia și la Sofia. Acesta este un lucru bun, căci în acest fel începem să mergem în același ritm cu ceilalți, iar în timp probabil că acest ritm se armonizează și la alte nivele. Este adevărat și faptul că un anumit eveniment, cum ar fi acesta al unei nopți dedicate cititului pe stradă care se petrece la Madrid – a avut loc săptămâna aceasta pe 23 aprilie – să fie copiat la București, dar ca orice imitație, ceva se pierde și ceva se câștigă. Noi am reușit să pierdem din seriozitate și am reușit să câștigăm prin caricaturizare. Cum se desfășoară cele două evenimente de la marginile Europei?
Să începem cu inițiatorii, adică cu spaiolii. Nu știu dacă mulți au aflat, dar acest sistem al publicării multor cărți care acompaniază ziarele și sunt la un preț acceptabil pentru toată lumea este inventat de către spanioli. Rațiunile au fost multiple. S-a gândit în primul rând cum să se inițieze o campanie de salvare a presei scrise, care se retrage din ce în ce mai mult spre mediul online. Apoi, odată cu această salvare, s-au întrebat cum să deschidem ochii individului care se îndepărtează cât mai mult de carte, de cultură, spre un om-mașină care pierde pe zi ce trece măsura atât a omeniei cât și a umanității. Cu cât omul se îndepărtează mai mult de carte, de artă și de scholé (adică de răgaz constructiv, dedicat unei pasiuni), cu atât el se dezumanizează. Soluția pe care au găsit-o inventivii spanioli a fost tocmai aceasta pe care o vedem în fiecare zi pusă în aplicare la chioșcul cu ziare: se vând cărți bune și foarte bune, colecții de tot felul care dau posibilitatea individului să dezvolte acasă o pasiune sau alta – de la construcția unei corăbii până la ghicitul în rune. Dar această idee nu s-a oprit aici. Acest spirit care se folosește de mecanismele economice moderne se îmbină foarte bine cu arta de a găsi idei, fie acestea și minore. Așa a luat naștere acum acest eveniment care a avut loc pe 23 aprilie la Madrid. O zi și o noapte întreagă străzile au fost pline de tarabe cu cărți. Puteau fi cumpărate la prețuri extraordinare – am văzut cărți care costau 150 de euro, dar care pentru o noapte erau reduse la 10 euro. Anul acesta au jucat această miză a prețurilor fantastic de mici probabil pentru a vedea dacă omul este atras de preț sau de conținutul cărții, după modelul concertului de muzică clasică, cu instrumentiști și instrumente celebre (Stradivarius) la metrou. Snobul va trece peste cartea aceasta redusă în asemenea hal, tot așa cum va trece grăbit spre destinația sa la metrou, chiar dacă a doua zi va plăti bani grei pentru a beneficia de „adevărata cultură”. Am văzut străzile pline până la 2 noaptea – oamenii cumpărând, vorbind, citind, plimbându-se chiar ca la o expoziție. Îmbulzeală era, dar ajungeai de fiecare dată în mod civilizat la cartea dorită. Chiar se produceau frumoase dialoguri între persoanele care ajungeau să pună mâna în acealași timp pe un ultim exemplar. De la „por favor-ul” reciproc pentru a ceda cartea unul altuia se ajungea la dialogul purtat în jurul cărții respective sau a domeniului tratat de carte. Am rămas surprins că un domn care vindea la o tarabă extrem de mică – vindea cărți și muzică dintr-un domeniu strict, de factură religioasă – mai târziu, când „petrecerea” a luat sfârșit, undeva prin oraș, în timp ce își căra taraba făcută pachet pe un cărucior, m-a recunoscut că m-am oprit la taraba dânsului și am avut un mic dialog despre bogomilism de un minut sau două. Am mai rămas încă o jumătate de oră în miezul străzii tot discutând. Acum regret că nu am cumpărat nimic de la el, deși faptul că am vorbit despre lucrurile care îl interesau l-a bucurat foarte tare.
Acum să vedem cum s-au petrecut lucrurile la București, tot în această săptămână. Povestea descrie de fapt ceea ce am auzit și ceea ce am citit în presa noastră. În primul rând, așa cum am spus mai sus, s-ar părea că evenimentul a reușit să caricaturizeze un original petrecut în anii anteriori tot în Madrid. Ideea de fond este destul de bună – pe Lipscani au împânzit o stradă cu cărți. Puteai să calci pe cărți, totul era o carte luminată de mici lumini de noptieră. Am înțeles că această idee era „împrumutată” de la spanioli – care au fost chiar fericiți că ideea lor a prins roade și în alte părți. Doar că la noi totul a durat foarte puțin, nu până la ora 2 noaptea. Adică vreun sfert de oră. Căci lumea s-a îmbulzit să apuce cât mai multe cărți, s-a călcat pe acestea așa cum se calcă pe cadavre în viața de zi cu zi căci organizatorii nu s-au gândit să traseze și alei printre volume, așa că românul avid de cultură s-a repezit la acestea așa cum se repede și la mălai. Nu pot să spun că imaginea aceasta este una rea. Pare cumva dincolo de bine și de rău. Este pur și simplu…. suprarealistă. Mi-l imaginez pe Dali (cel care râde în tot Madridul săptămâna aceasta în reclame, căci este o expoziție extraordinară cu toate tablourile sale aduse la un loc la Muzeul Reina Sofia) de efectul pe care l-a produs pe Lipscani. Oameni care se aruncă unii peste alții – probabil și mușcându-se de picioare – pentru a-și umple buzunarele și brațele cu cărți. Această bătălie se petrece pe o stradă înghesuită dintr-un cartier vechi din estul Europei, stradă care are în loc de pavaj cărți. Foamea de carte nu poate să fie un lucru rău, blamabil, nu-i așa? În plus, în acest film al lui Dali mai intervine un personaj care dă un punct culminant acestui eveniment – apariția unui politician pentru a arăta că acest performens are loc datorită lui.
Mă întreb de ce s-au supărat spaniolii pentru ce s-a petrecut la București – căci aceștia din bucuria inițială au dat în supărare, căci acum ideea lor li s-a părut plagiată de politicieni iar nu împrumutată. Probabil nu înțeleg că noi putem să ducem suprarealismul mult mai departe decât ei.
POMPILIU ALEXANDRU este lector universitar, doctor în filosofie, artist-fotograf pasionat și, în această săptămână, ne salută din Madrid, cu treburi profesionale…
Citeşte în Suplimentul Cultural Gazeta Dâmboviţei şi:
8.Dintre documentele de arhivă, Radu STATE își continuă rubrica sa CULTURĂ ȘI ISTORIE…
Facebook
WhatsApp
TikTok
