Geniul literar de la Malu cu Flori – Adrian Țuțuianu, disidentul epistolar

Deși, în ultimii ani, politica și scrisul s-au întâlnit mai ales la reducerea pedepselor, totuși, Dâmbovița iese din tipare având capacitatea de a da un nou Caragiale, nu în înalta instituție din localitatea cu aceleași nume, ci în liniștea dealurilor de la Malu cu Flori.

Genul (e)pistolar, firesc, de altfel, unui personaj numit până nu demult “șerif”, îl va consacra fără doar și poate pe politicianul Adrian Țuțuianu, mai mult decât a făcut-o politica la nivel mare. Dacă mai scrie câteva, și este foarte posibil să o facă, Țuțuianu va putea să fie prezent, la anul, la Salonul Editorial cu o antologie de scrisori politice de ficțiune, scrise de el și de prietenii lui. Ar fi și păcat să nu fie! Tot s-au străduit unii să cumpere cărți înainte de deschiderea salonului, pe care le-au ținut la piept în fața aparatelor foto, ca să vadă poporul că ei citesc. Ar cumpăra cu siguranță cartea autorului lor preferat.

Mai mult ca sigur, Societatea Scriitorilor Târgovișteni ar avea un membru de bază. Un viitor președinte, pentru că oricum așa cum aflăm din scrisori, Adrian Țuțuianu este liderul, de facto, a tot ceea ce există în județul ăsta.  Mâine, dacă îl bagi în bucătăria unui restaurant, e cel mai bun bucătar – chef, dacă îi dai pe mână o betonieră, toarnă cel mai perfect beton. Practic scrisul e floare la ureche, când talentul e născut din seva județului care l-a dat pe Caragiale.

Pulitzer, păzea că vă trimitem pe cineva!  Și îl pregătim și pentru tine, Nobel!

Autorul Adrian Țuțuianu scrie scrisori autobiografice, laitmotivul fiind imaginea lui despre el:  omul perfect, liderul providențial, prietenul drag, camaradul adevărat, politicianul vizionar. Wow, ce personaj! Clasicii ruși ar fi puțin invidioși cu “idioții” lor și “sufletele moarte”. Nu le-au ieșit personaje atât de ireal de perfecte! Au greșit, evident, inspirându-se din realitate…

Autorul Adrian Țuțuianu își dedică Ode inspirate din martiriul politic care i-a marcat existența – excluderea din PSD. Pentru că PSD Dâmbovița a fost bula lui. Și adevărul e că dacă nu părăsea bula și dacă înțelegea că Bucureștiul nu e Malu cu Flori, iar băieții de București au bulele mai mari și mai tari, ar fi fost șerif și acum. Totuși, literatura locală ar fi pierdut un mare talent.

Nu știm, în final, care va fi soarta scriitorului. Literatura are, din nefericire, în mare parte povești tragice: Caragiale a murit în exil, Eminescu, în ospiciu, Slavici, bolnav și singur pe dealurile de la Crucea de Jos, Rebreanu, posibil asasinat de niște soldați ruși, Duiliu Zamfirescu și-a consumat energia ultimilor ani făcând politică, fără vreun câștig, Sadoveanu ar fi murit lovit în cap într-un vagon de tren cu o piatră învelită în însemne masonice, Marin Preda s-a înecat în propria vomă din cauza alcoolului…

Din fericire, politicienii sunt mult mai feriți decât scriitorii de astfel de finaluri. De aceea e bine să ai dublă specializare!

Oricum ar fi, anul 2019 va rămâne, mai mult ca sigur, consacrat scrisorilor deschise. Pe care le așteptăm în continuare, vorba lui Gheorghe Culicovschi: Cum şi-acum ai să găseşti/ Caţavenci, Brânzoveneşti,/ Aşteptăm să fie scrise/ Câteva “Scrisori deschise”.


Valeriana heidelbergcement


Gurmand + Raiman caleatargovetilor
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro