EDIȚIA numărul 31…   În prostia lor, unii dau involuntar sfaturi bune. În definitiv, în poveşti, ca şi în viaţa reală, e nevoie şi de astfel de personaje. Nu vă mai grăbiţi atât, fiindcă deveniţi stresaţi, stresul generează probleme cardiace, medicamentele sunt scumpe, medicii şi mai scumpi, infarctul e sport naţional, decesele sunt la ordinea … Citește mai mult

    În amintirea prietenilor mei, NERO (brac german) și BLACHI       (maidanez de elită) care au trăit fericiți pe strada LINIȘTEI, la numărul 17…   11.  Luni dimineață… Noua mea parteneră se lasă așteptată. Am aflat despre ea tot ceea ce mi-a povestit Rikan. Este o cunoscută profesoară, membră a academiei, cea mai mare specialistă … Citește mai mult

E o întrebare devenită celebră, prin tristețea adâncă pe care, după părerea mea, o exprimă, prin tragismul ei și deloc prin „hazul” cu care au înzestrat-o de-a lungul vremurilor  puzderia de „mitici”, răspunzând  – generație după generație – cu aceeași nonșalanță imbecil-umoristică: „de funie, stimabile, de funie, cum de ce…” De multe și multe decenii … Citește mai mult

Să vă spun o poveste, dacă îmi este îngăduit. Am avut parte de o săptămână agitată, la muncă, acasă, dar mai ales pe stradă. Istorioara ce urmează este definitorie şi simptomatică pentru ceea ce se întâmplă atunci când, ca orice om, încerci să mergi pe trotuar sau pe stradă, cu propriile picioare sau cu picioarele … Citește mai mult

Ea stă pe o bancă retrasă din parc. Pe alei, frunze moarte, de cupru și fier ruginit. Paltonul crem cu gulerul ridicat luptă cu vântul rece, neoprit de razele soarelui, aparent prietenoase și calde. Zadarnic! Frigul pătrunde, făcând-o să se înfioare. Păstreaza însă o atitudine nepăsătoare față de ce este în jur. Cu umerii lăsați, … Citește mai mult

În occident, ideea de caritate, sau “charity” precum o numesc englezii, este una ce face parte din viaţa de zi cu zi, şi nu este absolut deloc privită în mod ciudat. Bine, asta nu e doar din cauză că englezii fac în general cam de 7 ori mai mult decât ai noştri (cifră nu scoasă … Citește mai mult

Iar gloata… gloata e gloată! Se hrăneşte din mămăliga de idei puţine mestecate la nesfârşit. Această bolboroseală cumplită târăşte gloata pe un sol sterp; mulţimea este cuprinsă ca într-o peltea de o lehamite primejdioasă; o amăruie stare de lene intelectuală toropeşte mulţimile. Cum ar putea scăpa de acestea? În ţara lui Ponta din Pont totul … Citește mai mult

Xxx    Elevii mei de clasa a VIII-a nu contenesc să mă uimească. Unul mi-a spus de curând că de două lucruri nu poate un bărbat să fie sigur: femeile şi frânele de la Dacie. Are paisprezece ani şi deja încadrează femeile în categoria “lucruri”…         ( M.M. ) Xxx     Pentru că suntem în post, un sfat … Citește mai mult

Sunt o fată de treabă, cel puţin aşa zice lumea, mă salut cu vânzătoarea de la aprozar, cu băiatul de la ziare, cu poştăriţa şi cu toţi oamenii din cartier, despre care ştiu când fac ţuica şi gemul, când bagă murăturile, ce gătesc în weekend; dau reţeta de sufleu la oricine mi-o cere, spun un … Citește mai mult

     În fiecare joi, la aceeași oră, nea GHEORGHIȚĂ este la poarta mea.  Adună sticlele din plastic, are o tehnică întreagă, le îndeasă în sacii uriași și e vesel. Aruncă un să trăiți șefu, e însoțit de cei doi câini, nelipsiți, pe stradă e hărmălaie, dar nea GHEORGHIȚĂ  fluieră ( a pagubă?) și salută pe … Citește mai mult

 Nu, un lucru e cert! Să fii prins în trafic, nu se potriveşte unui provincial!  Lui îi creşte tensiunea, are palpitaţii, dă semne evidente de nervozitate sau de lipsă de respect la adresa mamelor celorlalţi captivi ai străzilor bucureştene, în orele la care toată lumea se precipită spre activităţi diverse sau atunci când, sătui de … Citește mai mult

            Există un subiect extrem de sensibil și extrem de neglijat în discuțiile politice și parapolitice din România. Este vorba despre chestiunea salariilor. Nu mai vorbesc despre pensii, alocații sau burse. Slariile descriu extrem de bine unitatea de masură a sărăciei, a incompetenței și a bătăii de joc a politicienilor. Mă simt extrem de … Citește mai mult

  Eram prima dată la confesional… La spovedanie… Aşteptam cu ardoare în suflet. Aşteptam să vină mormăitul ăla şi să plec cât mai repede de aici. Citisem catehismul din scoarţă în scoarţă, şi combătusem tot ceea ce mă nemulţumea, frază cu frază. Nu aveam chef să mă spovedesc. Nu aveam chef să îi mărturisesc lui … Citește mai mult

Charles Baudelaire Idealul   Această-adunătură de frumuseți meschine, Iscate alandala de-un secol pușlama Mâini care bat tambura, picioare-n brodechine, Cu inima mea cruntă nu poate consona.   Pe Gavarni, poetul insanelor cloroze, Îl las cu-ale lui muze debile de spital, Tot căutând zadarnic în sera sa de roze O floare pe potrivă cu roșul meu … Citește mai mult