Răspunsul ar fi simplu la această întrebare: pentru că în restul timpului refulăm enorm. La Sighișoara, în vara aceasta, aflat la Festivalul de Artă Medievală, am văzut pe o străduță lăturalnică, departe de orice manifestare medievală care defula în lovituri de spade, un colț în care era scris cu litere de o șchioapă: … Citește mai mult

  Încă ezit între scutul lui Ahile şi madlena lui Proust. Mă rog… Cu cartoane mă mai jucasem şi înainte să descopăr cartelele perforate. Cu mult înainte. De fapt, chiar aşa se numea jocul, cartoane.   Regulile erau simple: pornind de la o distanţă dinainte convenită, trebuia să scoatem din cercul desenat pe asfalt, prin … Citește mai mult

  Profesorul meu de limbă română contemporană avea două obsesii: cum se închidea sau deschidea vocala “a” de-a lungul evoluţiei limbii noastre şi în ce măsură proverbele ori locuţiunile / expresiile se pot explica logic. Prima dintre aceste obsesii m-a lăsat bocnă, ceea ce – presupun – explică şi şasele de la examenul final, dar … Citește mai mult

  Fiecare şcoală, ca instituţie de învăţământ public proprietate de stat sau privată, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline şcolare, ca o colectivitate formată din elevi şi cadrelor didactice, se mândreşte cu ce are mai valoros, frumos şi elevat. Din multitudinea de oferte, m-am oprit, ca de fiecare dată, la evidenţierea personalităţilor … Citește mai mult

 Data trecută vă povestisem despre regulile care ne fuseseră impuse după ce ne-am mutat în noua locuinţă, reguli pe care le numisem, în glumă, „decalogul babei”. Vă voi povesti şi ce s-a întâmplat în continuare.   Poate că unii îşi închipuie că viaţa aici, în Londra, este întotdeauna ca pe roze sau că umblă câinii … Citește mai mult

  Ador acele formule care pun în cârca Statului – adică a acelei instanțe ultra-abstracte, veșnic nevinovate – tot ceea ce convine sau nu unor funcționari publici care, probabil, nici ei nu își explică niște fenomene la care contribuie din plin și chiar le susțin bătând cu pumnul în masă. Nu prea înțeleg dacă acei … Citește mai mult

  1.Cotidianul francez de referință Le Monde scrie despre „România: candidatul „german” venit din teritoriul lui Dracula”. Iohannis este prezentat drept „simbol al reușitei administrative” care „îi face invidioși pe cei de la București”.   Cuplez acest articol cu recepția de la Ambasada Germaniei la București, unde Iohannis a fost decorat cu cea mai înaltă distincție … Citește mai mult

     Stau și mă… crucesc văzând câtă lume își face cruce la trecerea pe lângă o biserică. Cruci mari și repetate, cruci banale, cruci executate ca la Biblie, cruci mici, de complezență, cruci cu fruntea aplecată, cruci cu privirea de jur-împrejur, cruci cu ochii închiși și cu murmur de rugăciune. Cruci făcute cu mâna… … Citește mai mult

Se spune că obiceiurile vechi dispar greu, că lupul schimbă părul, dar năravul ba. Poate că uneori este nevoie să moară lupul pentru a se schimba năravurile. Poate că alteori obiceiurile proaste mor de la sine.   După atâţia ani ca profesor, după atâta mizerie aruncată de presă pe veşmântul profesiei mele, după atâtea incidente … Citește mai mult

În decembrie 1989 aveam 11 ani. Afirm asta de la bun început pentru a oferi un argument solid celor care vor sa îşi exprime indignarea faţă de ceea ce voi spune în continuare. Veţi putea declara oricând, aşadar, că vorbesc din cărţi, că în definitiv eram prea tânăr ca să văd marile realizări ale patriei. … Citește mai mult

  „…câte sunt adevărate, câte sunt de cinste…” Un înțelept evreu al timpului nostru ( și care a trecut la creștinismul ortodox ) era de părere că, pentru creștini bănuiala e un păcat grav, că neîncrederea e ucigătoare și că așteptările și încrederea acordată  cinstei unui om îi conferă  acestuia toată demnitatea cu care poate … Citește mai mult

Călătorind zilele trecute, din Pucioasa spre comuna Brăneşti, m-am întristat, din nou, la vederea „ruinelor” fostei întreprinderi textile „Bucegi”, care arată la fel de deplorabil ca multe alte stabilimente ale industriei textile româneşti.. Trist.  Ce-ar fi să ne amintim, însă, de vremurile „bune” ale întemeierii acestui locaş, la anul 1900, de către „ţăranul” Stan Rizescu, … Citește mai mult

                           L-am revăzut, cu anume emoție, pe Paul Goma, într-un fragment înregistrat, de interviu excepțional, la TVR 2, axat în general pe strădaniile sale de a publica, în România „acelui timp”, romanul „OSTINATO”.  A vorbit și despre „altele” și despre tot felul de … Citește mai mult

  Orgasmul olfactiv de pe paliere (oh, tocăniţa dominantă!) se împreunează deşucheat cu mirosul apetisant dinspre bucătăria Maurei. Ce-o fi gătind? În întunericul vestibulului mă împiedic de pantofii aliniaţi cazon. În rest, lucrurile obişnuite de vestibul: umbrele, sacoşe pentru cumpărături, pompoasele coarne de cerb cu îndrituiri de cuier, un taburet cu muşamaua hărtănită şi o … Citește mai mult

  Ridic ochii şi privesc nelămurită Străin(a/ul) din faţa mea, ca şi cum întâia dată i-aş vedea chipul, i-aş simţi mirosul, aş sfredeli cu întrebări în ochii…miraţi. „De ce sunt oare ochii ei/lui miraţi?” mă întreb cu o linişte pe care, paradoxal, o simt atât de grea în suflet, în minte…„Mă cunoaşte de undeva?” e … Citește mai mult

  Țineți minte, oare acel film „Fahrenheit 451”  din 1966, o ecranizare după romanul cu același nume al lui Rad Bradbury, despre o lume distopică în care cărțile sunt considerate rădăcina tuturor relelor, iar rolul pompierilor nu este cel de a stinge incendiile, ci de a da foc cărților? Dacă nu l-ați văzut, vi-l recomand. … Citește mai mult