AMINTIRI: Cum au “evadat” zimbrii din rezervaţia de la Bucşani şi cum au ajuns înapoi!

În 1983, autorităţile statului comunist înfiinţau la Bucşani ceea ce avea să devină cea mai mare rezervaţie cu scop ştiinţific de înmulţire a zimbrului, din România şi una dintre  puţinele din Europa. Zimbrul fusese reintrodus în România prin importul a câteva exempare din Polonia, în anii ‘50. Cele 16 exemplare aduse de la Haţeg, în Dâmboviţa, au fost “împroprietărite” cu 165 de hectare, unde le-a mers bine, în 30 de ani numărul lor dublându-se. ‘

Despre începuturile “Zimbrăriei Neagra” am stat de vorbă cu Dr. Ing. Marin Olteanu, fost director al Inspecţiei Silvice Judeţene (actuala Direcţie Silvică), în perioada 1962 – 1994. Lucrurile nu a fost deloc simple la început. Îngrijitorii se temeau de animale, dar şi oameni, fiind convinşi că vor avea parte de incidente de braconaj, la fel ca în rezervaţia de mistreţi de la Bolovani. Temerile s-au dovedit neîntemeiate, îngrijitorii având rar probleme cu zimbrii,  a căror statură impunătoare i-a ferit de încercări de braconaj. Un singur incident îl face să zâmbească pe fostul director. Într-o iarnă a anilor ‘80, jumătate de turmă a evadat printr-o spărtură în gard. Alerta a fost maximă până când personalul Ocolului Silvic Bucşani a observat că zimbrii nu se depărtau decât câteva sute de metri de locurile de ţarc. Câteva zile s-au străduit să ademenească animalele să intre înapoi, punând fân sau ştiuleţi de porumb pe zăpadă. Şi când renunţaseră să mai spere că-i pot recupera, într-o dimineaţa zimbrii fugari erau înapoi în ţarc, la hrănitori.

Un singur zimbru vânat! 

Ceauşescu ar fi putut să vâneze nestingherit în rezervaţia dâmboviţeană, aşa cum făcea şi la Bolovani. Olteanu spune, însă, că a refuzat, deşi i se propusese o asemenea partidă. “Eu nu vânez în obor la vite” le-ar fi spus Ceuşescu, care doar vizita zimbrăria pentru a admira animalele.

Totuşi, trei focuri de armă s-au auzit la Neagra. După ‘90, unul dintre animalele foarte bătrâne şi bolnave a trebuit anihilat. Vânătorul a fost unul din responsabilii ocolului, Ion Neacşu, care a povestit pentru un cotidian central că această scenă l-a urmărit toată viaţa. Teoretic, zimbrul poate fi vânat în ţara noastră. Un exemplar costă aproximativ 20.000 de lei şi se pot recolta doar animale bătrâne. Totuşi, autorizaţiile de vânătoare se dau foarte rar şi în alte rezervaţii decât Bucşani.

Zimbrul este cel mai mare animal de pe continent. Trăieşte aproximativ 30 de ani şi poate ajunge la 1.200 de kilograme. Zimbrii dâmboviţeni ar putea oricând să dărâme gardurile din bârne care-i separă de libertate. De ce nu o fac? Pentru că animalele nu au ce să facă cu libertatea, fiind semidomestice. Pentru supravieţuire, au nevoie de hrana dată de îngrijitorii rezervaţiei, în perioada sezonului rece. Din octombrie, turma, care în vară se răpândeşte prin pădure, revine la jgheaburi. Se retrag din nou în inima pădurii abia în primăvară, când vor găsi şi singuri suficientă hrană. Pentru resălbăticirea lor ar fi nevoie de ceva ce noi aproape că nu mai avem: păduri de zeci de mii de hectare în care omul să nu intervină. În 2009, a fost elaborat un plan naţional de măsuri care urmărea reintroducerea zimbrului în arealul său natural şi despărţirea sa de oameni. Specialiştii se tem însă că zimbrii, lăsaţi liberi, vor fi decimaţi de braconieri, aşa cum în urmă cu 2 secole, au dispărut şi strămoşii lor, vânaţi până la dispariţia speciei de pe meleagurile noastre.


Valeriana heidelbergcement


Gurmand + Raiman caleatargovetilor
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro