Personalităţi româneşti: târgovişteanul Silviu Diaconescu. Aflaţi mai multe despre omul care a operat pe trei continente!

„Am vrut să devin un medic bun chirurg, să pot să vindec oamenii”

La aproape 73 de ani, Silviu Diaconescu are o carieră impresionată în domeniul medicinei, drept pentru care este menţionat în „Dicţionarul personalităţilor din România”, ediţia 2012: peste 50 de ani de profesie, peste 15 procedee noi de operaţii, mai multe invenţii, peste 150 de lucrări ştiinţifice, membru al mai multor societăţi internaţionale de medicină. Drumul spre performanţă a plecat din Târgovişte şi a însemnat multă muncă. Vă propunem să-l cunoaşteţi pe omul şi apoi pe profesionistul Silviu Diaconescu, cel care face cinste Târgoviştei, în ţară şi României, peste hotare. „Nu mi-am propus să ajung ce-am ajuns. Am vrut să devin un medic bun chirurg, să pot să vindec oamenii, pentru că am văzut atâţia suferinzi, care nu aveau acces la medici buni. Mult mai mult câştigi în viaţă dacă nu te axezi pe problema materială, pentru că relaţiile interumane mi-au deschis mereu drumul şi Dumnezeu m-a ajutat fantastic de bine.”

Domeniul medico-militar, o tradiţie de familie

Medicul specialist în ortopedie traumatologie şi în chirurgie generală face parte dintr-o familie cu tradiţie în această profesie, pe care au urmat-o şi fraţii (vezi foto nr. 2), şi copii săi. Tradiţia se referă şi la domeniul militar. „Bunicul din partea tatălui era un fel de militar – participa la război cu al său cal şi se numeau călăraşi cu schimbul. Tata a fost şi el militar. Era secretarul Cercului Militar Târgovişte şi a prins al doilea Război Mondial, ducându-se pe front, pe partea spre nemţi. S-a întors întreg acasă, dar în ’49 a fost dat afară, după epurările în armată. A rămas cu o pensie mică, iar eu – un copil sărac, neavând posibilităţi de dezvoltare decât cele pe care mi le oferea statul”, povesteşte medicul care şi-a dorit de mic să devină chirurg.

Fratele cel mare a fost de asemenea medic militar şi a evolut până la general cu două stele, avansat abia după Revoluţie, pentru că refuzase să fie medicul personal al lui Nicolea şi Elenei Ceauşescu. El a înfiinţat prima Societate a Medicilor şi Farmaciştilor Medicali în Rezervă şi a avut şi o bogată activitate de cercetare ştiinţifică, ultima carte scriind-o la 84 de ani, cu doi ani înainte de moarte. Şi fratele mijlociu a fost atras de domeniul medical, dar a ales farmacia, iar în armată a ajuns la gradul de colonel, având funcţii de conducere şi în Ministerul Apărării.

Această tradiţie a fost continuată, în special pentru că ai săi copii au avut încă un model în mama lor. „Soţia, Angela, este doctor în medicină, şefa Laboratorului de Difterie la Institutul Cantacuzino, autoarea a trei ediţii a „Microbiologiei clinice”. În plus a avut grijă şi de casă: m-a îngrijit pe mine, a îngrijit casa, a avut grijă de copii”, spune cu recunoştinţă Silviu Diaconescu. Fiul său, Traian, este medic, axat pe traumatologie de catastrofă şi război, doctorand în medicină, iar fiica, Iuliana Florescu, de asemenea doctor, răspunde de marketingul pe produse oncologice şi de endocrinologie al firmei Pfizer. Iar tradiţia medicilor în familia Diaconescu ar putea fi continuată de nepoată. „Sara este pe primul loc în familie. Este elevă în clasa întâi, dar observ că este atrasă de domeniu, are manualitate, simţul observaţiei, gust estetic şi ar putea deveni un chirurg plastician fantastic”, apreciază bunicul, mândru de nepoţica sa.

Poet, portar şi mai apoi singurul din promoţia sa de liceu care a făcut Medicină

Silviu Diaconescu a urmat primele şapte clase la Şcoala Nr. 1 din Târgovişte şi le-a încheiat cu premiul I. Pe atunci, poezia era o mare pasiune. „Scriam versuri. Făceam serbări în versuri. Soţia mă ceartă în glumă că nu i-am compus o poezie, dar de când am început cu meseria, cu medicina, cam din anul III de facultate, n-am mai avut timp de nimic. Nici de poezie, nici de fotbal – am jucat fotbal la juniori, la Flacăra, aici în Târgovişte şi apoi la echipa de seniori, la Progresul, ca portar”, îşi aminteşte doctorul.

Liceul l-a urmat la „Ienăchiţă Văcărescu”, unde profesorii îl îndrumau spre inginerie. „Am avut minte de matematician. Am fost olimpic la matematică şi fizică şi toţi profesorii mei de la liceu chiar susţineau să mă duc să mă fac inginer, să nu mă duc la medicină, unde erau 24 pe loc. Dar eu am vrut chirurgia.” Şi pentru a-şi urma visul trebuia să exceleze la toate materiile.La facultate se intra doar pe o discuţie, dar asta presupunea să ai în fiecare an la liceu şi la bacalaureat nota maximă – 5 era atunci. Trebuia să învăţ de toate şi la sport – la aparate, cum era atunci, deşi eu nu mă pricepeam decât la fotbal. Nu exista indulgenţă. Aşa că am făcut de toate. Din şase clase, au fost două diplome de merit pentru nota maximă în toţi anii de liceu. Colegul meu a făcut diplomaţie, iar eu am intrat la medicină, singurul din toate cele şase clase de liceu”, îşi aminteşte directorul medical al clinicii Hymarco din Târgovişte.

Armata l-a călit

Nu i-a fost uşor la facultate, dar a profitat de şansa primită, a muncit, iar în anul IV era deja salariat. „La Facultatea de Medicină Generală din Bucureşti am intrat ca bursier militar, pentru că aveam condiţii economice destul de proaste. Bursa îmi asigura casă, masă, uniformă, dar aveam program militar şi trebuia să particip la convocări. A fost însă foarte bine. Acasă eram Prâslea, corconit de mamă şi totdeauna eram bolnav. La facultate, dimineaţa ne scoteau în maiou la înviorare, inclusiv iarna. N-am mai avut nimic, nu m-am mai îmbolnăvit şi nu am mai avut probleme de atunci. Armata a fost bună”, povesteşte Silviu Diaconescu. „Am dat concursul de expert clinic, cu locuri limitate. Începând din anul 4 am fost salariat şi am făcut stagiile. Şi externatul, şi internatul au fost foarte bune pentru că m-au format în urgenţă. Ori asta nu făceai ca student normal. Partea proastă era că nu mă duceam la cursuri, pentru că aveam pacienţi, intram în operaţii. Nu eram obligat să mă duc, dar eram obligat să ştiu la examen”, spune zâmbind doctorul care a avut ocazia să înveţe de la profesori de renume. „Examenele erau o plăcere”, spune cu entuziasm cel care a urmat şi cariera didactică, ajungând profesor universitar.

Unul dintre oamenii care i-au influenţat devenirea a fost generalul Niculescu. „Era şef la ortopedie, devenit tot din chirurg. El mi-a spus: n-o să fii numai un osar. Aşa le zicea el ortopezilor care aveau numai această specialitate. Dai secundariatul, te duci la chirurgie generală şi nu te duci oriunde, te duci la profesorul Cuti Juvara. Era foarte dur, o mare personalitate în chirurgia generală românească. După aceea mi-a zis: Eşti specialist (postul meu era în Spitalul Militar Central). Acum te duci şi faci secundariatul de ortopedie la Spitalul Brâncovenesc, la profesorul Denischi. Aşa am devenit specialist de ortopedie. După aceea mi-am dat primariatul în ortopedie. Mi-am dat şi doctoratul tot în probleme de ortopedie, dar la graniţă: „Modificări imune în politraumatisme”. După Revoluţie a urmat interimatul şi am ajuns şef de secţie Ortopedie traumatologie. În acelaşi timp lucram la catedră”, rememorează medicul o frumoasă carieră, asupra căreia vom detalia într-un viitor articol.

„Poţi să trăieşti bine şi în România dacă eşti bun”

Silviu Diaconescu a operat pe trei continente: Europa, Asia şi America. A văzut toată lumea, dar nu a uitat niciodată de casă, de Târgoviştea pe care o vedea capitală administrativă a României. „Târgoviştea era un oraş liniştit. A fost un proiect să devină capitală administrativă şi cred că acest oraş patriarhal ar fi fost potrivit pentru sedii de ambasade. Era frumos. Ne plimbam pe centru, care era altfel decât acum, până spre școala nr. 1, dar la ora 7.00 dacă te prindea vreun profesor, te elimina. Eram tineri şi ne asumam riscuri. Se dansa rock and roll, dar nu aveam voie în restaurante. Dacă m-ar fi prins, m-ar fi dat afară din facultate”, îşi aminteşte medicul.

Nu s-a gândit vreodată să părăseacă România. „Una e să te duci în America să operezi ca profesor din România şi alta e să te duci să operezi stând la mila lor. Se schimbă atitudinea. Poţi să trăieşti bine şi în România dacă eşti bun”, este mesajul său pentru tinerii din ziua de azi, indiferent de profesie.


Regata Valeriana

Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

: 2 ganduri despre “Personalităţi româneşti: târgovişteanul Silviu Diaconescu. Aflaţi mai multe despre omul care a operat pe trei continente!

  • 6 august 2014 at 23:06
    Permalink

    buna ziua domnule doctor,
    Va rog frumos,puteti sa-mi rasundeti la mail?am fost la d-tra ,am inceput tratamentul care mi l-ati dat,sunt acum la fiu in america,vreau sa va spun ce mi s-a intamplat,va multumesc,cu deosebit respect,mariana jipescu

    Reply
  • 6 august 2014 at 23:00
    Permalink

    buna ziua domnule doctor,
    am fost la d-tra 2 ani in urma,am fost operata de gen.dr.Niculescu si lasata in grija d-tra,sper sa va amintiti de mine sunt la fiu in america ,am rugamintea daca vreti, sa-mi raspunde-ti la mail,Cu tot respectul,marianajipescu

    Reply

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro