„Fată, tu ești genul care dacă nu are carne la masă, nu se satură, nu?”
„Hmm…”
„Fată, eu nu, deloc, eu sunt genu’ care mănâncă orice, o brânză cu roșii, legume, nu-mi trebuie carne deloc, pot să stau oricât și nu-mi trebuie. Adică, îmi place și mie, da’ să fie așa, aromată cu ierburi, la cuptor, să aibă gust. Aaa, cârnați. Îmi plac cârnații, da’ nu ăia de la supermarket, că au gust de detergent, ăia de casă, afumați. Ce buni sunt, mai ales la Crăciun. Și carne de pui trasă la tigaie în ulei de măsline și stinsă cu vin alb, iese așa, un sos de vin, super bun, mama face mereu. Nu știi?”
„Ba da…”
„Ah, și toba! Mamă, ce-mi place toba de porc, da’ tot aşa, numai la Crăciun și asta, vara nu pot să mănânc. Taică-miu mănâncă mereu, vară, iarnă, eu nu pot, parcă numai la Crăciun are gustu’ ăla bun de tot.”
„Da…”
„A, și îmi mai place grătarul, da’ numai ăla de porc cu grăsime. Și cârnații la grătar și carnea de porc tot la grătar, face mamaia la țară, e așa bună…”
„ …”