Interviu cu un director de școală dedicat: Daniela Gâtlan: “Şcoala „Mihai Viteazul” a devenit pentru mine a doua casă!”

Funcția de director de școală a devenit în ultima vreme tot mai importantă pentru elevii și profesorii unei unități de învățământ, în contextul accesării de proiecte europene și nu numai, de care este nevoie pentru a se ajunge la performanță.
Am ales să vă oferim un interviu pe această temă cu un director de școală târgovișteană, o școală cu o populație școlară numeroasă, o școală cu tradiție, unde respectul pentru educație este mai presus de toate, indiferent de problemele care apar în procesul de învățământ.
Este vorba despre Școala Mihai Viteazul Târgoviște, unde profesorul de limba română Daniela Gâtlan este director de 6 ani de zile.
-De cât timp sunteţi la conducerea Şcolii Mihai Viteazul Târgovişte?
-De 6 ani.
-Este dificil să fii director de şcoală, mai ales că vorbim de o unitate de învăţământ cu o populaţie şcolară numeroasă şi de mulţi elevi cu situaţii familiale deosebite, inclusiv elevi de etnie romă?
– A fi director este o provocare, indiferent de mărimea sau poziţia şcolii.
Dificultăţi există în toate domeniile de activitate şi în special în management, ceea ce înseamnă relaţiile cu oamenii. Spre deosebire de alte sectoare,  în învăţământ, directorul colaborează cu mai multe categorii de persoane, diferite ca vârstă şi pregătire profesională: cadre didactice, personal administrativ, elevi, părinţi şi tutori, reprezentanţi ai comunităţii etc.
Când am ales să candidez pentru acest post în 2007, cunoşteam problemele şcolii, fiind profesor în această instituţie din 1990, 6 ani consilier educativ şi mai mulţi ani în Consiliul de Administraţie. Pot spune că acestea au fost avantajele mele la început de „drum managerial”.
De asemenea, un director competent ştie că nu poate realiza nimic de unul singur. Când am pornit la drum, împreună cu colegele mele, Luminiţa Bobeş, director adjunct, şi Gabriela Tudor, consilier educativ, am căutat să formăm o echipă de colaboratori, în care să se îmbine experienţa şi rezultatele de excepţie ale unora cu spiritul de iniţiativă şi sensibilitatea pentru înnoire ale celorlalţi.
Unul dintre obiectivele echipei este implementarea conceptului de „şcoală prietenoasă”, prin asigurarea unei ambianţe plăcute şi a unui climat de securitate, confort fizic şi psihic în şcoală. Ca să ne simţim în şcoală ca într-o familie, am urmărit  în aceşti 6 ani integrarea elevilor cu cerinţe educative speciale, consilierea celor cu probleme comportamentale, medierea conflictelor de orice natură, printro serie de măsuri interne (omogenizarea colectivelor, aplicarea regulamentului, implicarea părinţilor) şi prin proiecte în parteneriat cu comunitatea (sprijinirea elevilor cu părinţi plecaţi în străinătate sau probleme materiale – „Creştemîmpreună”, „COREI”, „Grădiniţa estivală” în colaborare cu „Salvaţi copiii” România; „Elevi ajută elevi”, în colaborare cu Primăria Municipiului Târgovişte, Teatrul Municipal, voluntari din licee; consilierea şi prevenirea comportamentelordeviante, a violenţei  – „Tineri împotriva violenţei”, „Atenţie – e viaţa ta!”, „Dincolo de aparenţe”etc. în colaborare cu Poliţia Municipiului Târgovişte, PenitenciarulMărgineni, Centrul de Reeducare Minori Găeşti, Universitatea Valahia şi  unităţi şcolare.
O „şcoală prietenoasă” presupune şi alte aspecte pe care le-am vizat prin diverse proiecte şi colaborări:
– spiritul civic: „Asigurarea calităţii în educaţia pentru cetăţenia democratică”, partener „Ambasadorii prieteniei”, finanţare Ambasada SUA, Consiliul Europei;
– climat ecologic: „Protejează resursele, salvează viitorul”, parteneri şi finanţare: PETROM, Administraţia Fondului pentru Mediu; „Întâlnire cu energia”, finanţare GDF Suez;
– alimentaţie sănătoasă: „Alege o viaţă sănătoasă!”, partener şi finanţare DSP;
– comportament civilizat şi responsabil: „Educaţie = Recreaţie”, partener „Columna TV”
– pregătirea pentru carieră: „Cariera între vis şi realitate”, proiect de grant
– drepturile omului: „Mind your rights”, finanţare Comisia Europeană;
– management: „Optim E Manager”, IŞJ DB, Universitatea Valahia;
– securitate: colaborare cu o agenţie de pază (finanţare – Asociaţia de părinţi);
– divertisment, sudarea echipelor: elevi – „Balul iernii”, „Discomărţişor”, Festivalul
de teatru; adulţi – „Zilele şcolii”, „Sărbătoarea pensionarilor”.
Deviza mea în viaţă este: „Acţiunile vorbesc mai tare decât cuvintele”. De aceea, am vorbit mai întâi despre faptele prin care învingem obstacolele, dificultăţile. Unele probleme au, însă, nevoie de o vorbă bună, de calm şi răbdare, de empatie, de un zâmbet – calităţi pe care am ştiut să le valorific în viaţă şi în activitatea managerială.
-Aveţi şi satisfacţii ca director?
-Dacă nu ar fi aşa, cred că nimeni nu ar accepta această funcţie! Satisfacţiile sunt diverse: când elevii obţin note de 10 la evaluarea naţională (anul acesta 11 note!) şi premii la concursuri şi olimpiade naţionale (anul acesta Medalia de argint la fizică!); când închei cu brio un proiect pe care îl poate admira oricine din Târgovişte – Panoul „Carta drepturilor fundamentale europene” montat în curtea muzeelor (Premiul I naţional, 2010); când un elev de etnie romă – pe care l-ai sprijinit prin diverse proiecte – devine primul absolvent de gimnaziu din familie; când un elev cu cerinţe educative speciale obţine premii la concursuri artistice sau sportive; când „mărşăluim” cu mic, cu mare, prin oraş pentru reciclare, pentru alimentaţie sănătoasă, pentru lectură… şi câte o trecătoare exclamă: „măi, copii, maţi uns pe suflet!”; când un părinte te sună din străinătate şi îţi mulţumeşte că ai consiliat şi ai urmărit evoluţia copilului;  când colegii au iniţiative şi sunt implicaţi în proiecte şi acţiuni, când obţin gradaţii de merit sau distincţii; când numele şcolii este asociat cu renumele unor cadre didactice, cu profesionalismul!
-Cum reuşiţi să împăcaţi viaţa profesională cu cea de familie, mai ales că, de curând, aţi devenit bunică?
-Fiind legată de această instituţie timp de 31 de ani prin patru fire puternice, fostă elevă, profesoară, fost părinte, director, Şcoala „Mihai Viteazul” a devenit pentru mine a doua casă!
Sunt o persoană care iubeşte echilibrul şi încerc să armonizez viaţa de familie cu cariera, fără să renunţ nici la pasiunile mele: muzica (membră în Corala Catedralei Mitropolitane din Târgovişte), teatrul, călătoriile.
Într-adevăr, noul meu statut – acela de bunică – deschide o poartă spre noi trăiri, dar implică şi o revizuire a priorităţilor, astfel încât să rezerv timp şi energie şi pentru cei mai mici membri ai familiei,  – desigur, în weekend-uri sau vacanţe!
-Care sunt cele mai mari realizări ale Şcolii Mihai Viteazul, de când sunteţi dumneavoastră director?
-Întrebarea mă pune în situaţia de a face un bilanţ real, dar şi unul sentimental, întro triplă perspectivă:
1. aspectul şi dotarea şcolii – “CE SE VEDE”: Reabilitarea şcolii şi a sălii de sport prin program guvernamental; dotarea tuturor sălilor cu table noi şi mobilier modern; dotarea prin proiecte de grant sau cu diverse finanţări a Centrului de documentare şi informare, a 5 laboratoare şi cabinete, precum şi a 5 săli de clasă, cu videoproiector şi ecran de proiecţie; dotare TIC – cabinet informatică (2008), în total în şcoală 57 PC şi laptop-uri; supraveghere video; staţie de amplificare pentru comunicări şi muzică; spaţii pentru activităţi “şcoală după şcoală”, dotate de “Salvaţi copiii” România; reabilitarea cabinetului stomatologic.
Chiar dacă multe lucruri se vor schimba şi îmbunătăţi în domeniul acesta, sunt sigură că am lăsat în perioada în care am fost directori şi alte urme de neuitat: culoarea portocalie (schimbată din cea verde!) şi trandafirii sădiţi de cadre şi elevi în ultimii 3 ani!
2. viaţa şcolii  – “CE SE PETRECE”:
În aceşti ani, ne-am mândrit cu rezultatele elevilor noştri, îndrumaţi de un corp profesoral de elită – cele mai multe participări şi premii la concursuri şi olimpiade, faza naţională (3, 4 şi chiar 5 anual!) la diverse discipline: limba română, limba germană, matematică, fizică, biologie, chimie, educaţie tehnologică, geografie; numeroase premii la concursuri artistice, în domenii în care altă dată nu existau participări (dans, muzică uşoară) şi multiplicarea formaţiilor de teatru (de la 2 la 7, inclusiv cu elevi cu CES).
În al doilea rând, am reuşit să imprimăm un stil de lucru echipei, prin informare, formare (cursuri, proiecte) şi monitorizare permanentă. Ca să ilustrez această performanţă, am ales câteva replici sugestive: în al doilea an de directorat, cineva din personalul de serviciu mă întreba de ce înaintea noastră nu era afişată agenda săptămânii sau a lunii, iar colegii erau nemulţumiţi dacă luni nu apărea în cancelarie “tabloul de bord”!; acum 3 ani, o colegă nouă în şcoală, a fost întrebată cum s-a acomodat, iar răspunsul dat a fost: “Aici toată lumea ştie ce are de făcut!”
3. imaginea şcolii – “CE SE SPUNE DESPRE ŞCOALĂ”:
Conform datelor IŞJ din acest an, suntem în topul înscrierilor la clasa pregătitoare pe locul al III-lea în Târgovişte, deşi suntem o şcoală “de cartier”. Suntem la fel de apreciaţi şi pentru gimnaziu: datorită rezultatelor şi campaniilor de informare şi consiliere desfăşurate anual la clasele a IV-a, elevii noştri nu migrează către colegii (doar 4 elevi anul acesta!).
Suntem recunoscuţi pe plan judeţean şi naţional pentru câteva iniţiative devenite tradiţie:
– Concursul Judeţean / Naţional de artă plastică şi ortografie “MirceaBodeanski”/ “Culoare şi condeie”- Ed. I 2001
– Carnavalul Florilor – Ed. I 2001
– Festivalul  de teatru – Ediţia I 2005
– Concurs judeţean de poezie cu formă fixă şi de postere „Cvintetul toamnei” – Ed. I 2008
– Concurs judeţean de interpretare a fabulei „În spatele măştii” – Ed. I 2011
– Concurs judeţean de matematică „Niţă Teodora” – Ed. I 2009
– Concurs Naţional Interdisciplinar – “Cuvinte care zidesc” – Ed. I 2010
– Simpozion Naţional “Şcoala şi biblioteca Ed. I 2011
– Şcoala de vară – şcoală pentru comunitate Ediţia I 2011
– Elevi ajută elevi – proiect de voluntariat, Ediţia I 2010
Ca o încununare a activităţii extraşcolare şi a varietăţii proiectelor şi a parteneriatelor, la evaluarea realizată de experţi ai ARACIP în cadrul pilotării unor indicatori ai calităţii în educaţie, am fost apreciaţi cu calificative de  FOARTE BINE  şi un EXCELENT pentru inovare în domeniul medierii elevilor de către elevi.
-Şcoala Mihai Viteazul are titlu de Şcoală Europeană? Dacă nu, veţi candida să îl obţineţi?
-Aţi atins un punct nevralgic, o neîmplinire a noastră! Am fost ghinionişti de două ori cu proiectele multilaterale depuse (chiar şi în acest an!)…  Deşi am fost implicaţi în diverse alte proiecte europene (Etwinning, Mind your rights, Christmas Tree Decoration) nu am candidat – încă – pentru acest titlu!
-Care este părerea dumneavoastră despre numeroasele schimbări din sistemul de învăţământ din ultima vreme? Au fost de bun augur?
-Ca să fii în pas cu noul, trebuie să fii chiar cu un pas înainte şi să te adaptezi cât mai repede ! Schimbarea face parte din viaţa noastră, din acest secol ! Orice schimbare, orice eveniment nou are valenţe duale : şi bune, şi mai puţin bune!
Încerc să sintetizez cîştigurile şi lipsurile unor schimbări legislative în educaţie : a. Finanţarea per elev : avantaje – încurajarea calităţii managementului, a concurenţei ; dezavantaje – există multe situaţii în România în care nu poate fi concurenţă între şcoli (o singură şcoală în localitate !) şi un număr limitat de elevi; costul standard a fost calculat, probabil, ca o medie a necesarului pentru salariile personalului şi întreţinerea şcolii, dar sunt şcoli în oraşe mari, ca a noastră, care depăşeşte cu mult media, având multe cadre cu vechime, cu gradaţii de merit, pe de o parte, iar, pe de altă parte, spaţiul de întreţinut este foarte mare, cu costuri pentru utilităţi foarte mari. Pentru optimizarea cheltuielilor, ar trebui să măreşti numărul de elevi din colective, dar această variantă duce la scăderea performanţei şi nu este indicată în cazul unei şcoli incluzive ca a noastră !
b. Structura învăţământului obligatoriu – introducerea clasei pregătitoare :avantaje – scăderea vârstei de şcolarizare la 6 ani, în concordanţă cu media europeană (era firesc, am vizitat şcolile de copii din Marea Britanie încă din 1997, unde vârsta cobora la 4-5 ani !) ; programă adecvată, metode atractive ; dezavantaje – pregătire insuficientă a factorilor implicaţi : manageri (spaţiu,mobilier, adaptări), cadre (formare din mers anul trecut !), părinţi (unii nu au înţeles nici anul acesta că vârsta obligatorie de şcolarizare este de 6 ani !).
c. Programul « şcoală după şcoală » : avantaje – există o metodologie MEN ; vine în întâmpinarea părinţilor pentru elevii mici care nu au asigurată supravegherea după ora 12,00, ca la grădiniţă ; dezavantaje – lipsa spaţiilor ; problema salariului pentru un supraveghetor (noi am rezolvat datorită faptului că am încurajat înfiinţarea Asociaţiei de părinţi, cu personalitate juridică, din 2009 !).
-Care sunt planurile de viitor pentru şcoala pe care o manageriaţi?
-Planurile de viitor ale echipei manageriale se profilează într-un context al schimbărilor în şcoală: „primenirea” corpului profesoral cu o serie de cadre tinere, bine pregătite şi dornice de afirmare;  reorganizarea spaţiilor şi imprimarea unor reguli de rotaţie a sălilor, din pricina „prichindeilor” de la clasele pregătitoare; continuarea dotării sălilor de clasă până la omogenizare (PC, video şi ecran).
În mod realist, ne dorim amenajarea curţii şi a grădinii, repararea burlanelor şi a acoperişului, un panou de afişaj în curte, amenajarea intrării principale.
Ne permitem şi să visăm la un teren performant de tenis, la tribune, la o sală de festivităţi (care a fost proiectată de două ori!) şi – de ce nu? – la un cabinet fonic!…
… Dar – până atunci – să sperăm că vom avea căldură la iarnă, deoarece proiectul cu centrale proprii întârzie cu lucrările!…
Aşadar, până când visele vor deveni realitate, vom păstra cât mai sus stacheta performanţei, vom continua acţiunile de brand ale şcolii, ca să ne menţinem în top!
Mottoul şcolii noastre: „Şcoală pentru toţi, educaţie pentru fiecare!”
Funcția de director de școală a devenit în ultima vreme tot mai importantă pentru elevii și profesorii unei unități de învățământ, în contextul accesării de proiecte europene și nu numai, de care este nevoie pentru a se ajunge la performanță.Am ales să vă oferim un interviu pe această temă cu un director de școală târgovișteană, o școală cu o populație școlară numeroasă, o școală cu tradiție, unde respectul pentru educație este mai presus de toate, indiferent de problemele care apar în procesul de învățământ.Este vorba despre Școala Mihai Viteazul Târgoviște, unde profesorul de limba română Daniela Gâtlan este director de 6 ani de zile.
-De cât timp sunteţi la conducerea Şcolii Mihai Viteazul Târgovişte?
-De 6 ani.
-Este dificil să fii director de şcoală, mai ales că vorbim de o unitate de învăţământ cu o populaţie şcolară numeroasă şi de mulţi elevi cu situaţii familiale deosebite, inclusiv elevi de etnie romă?
– A fi director este o provocare, indiferent de mărimea sau poziţia şcolii.
Dificultăţi există în toate domeniile de activitate şi în special în management, ceea ce înseamnă relaţiile cu oamenii. Spre deosebire de alte sectoare,  în învăţământ, directorul colaborează cu mai multe categorii de persoane, diferite ca vârstă şi pregătire profesională: cadre didactice, personal administrativ, elevi, părinţi şi tutori, reprezentanţi ai comunităţii etc.
Când am ales să candidez pentru acest post în 2007, cunoşteam problemele şcolii, fiind profesor în această instituţie din 1990, 6 ani consilier educativ şi mai mulţi ani în Consiliul de Administraţie. Pot spune că acestea au fost avantajele mele la început de „drum managerial”.
De asemenea, un director competent ştie că nu poate realiza nimic de unul singur.
Când am pornit la drum, împreună cu colegele mele, Luminiţa Bobeş, director adjunct, şi Gabriela Tudor, consilier educativ, am căutat să formăm o echipă de colaboratori, în care să se îmbine experienţa şi rezultatele de excepţie ale unora cu spiritul de iniţiativă şi sensibilitatea pentru înnoire ale celorlalţi.
Unul dintre obiectivele echipei este implementarea conceptului de „şcoală prietenoasă”, prin asigurarea unei ambianţe plăcute şi a unui climat de securitate, confort fizic şi psihic în şcoală.
Ca să ne simţim în şcoală ca într-o familie, am urmărit  în aceşti 6 ani integrarea elevilor cu cerinţe educative speciale, consilierea celor cu probleme comportamentale, medierea conflictelor de orice natură, printro serie de măsuri interne (omogenizarea colectivelor, aplicarea regulamentului, implicarea părinţilor) şi prin proiecte în parteneriat cu comunitatea (sprijinirea elevilor cu părinţi plecaţi în străinătate sau probleme materiale – „Creştem împreună”, „COREI”, „Grădiniţa estivală” în colaborare cu „Salvaţi copiii” România; „Elevi ajută elevi”, în colaborare cu Primăria Municipiului Târgovişte, Teatrul Municipal, voluntari din licee; consilierea şi prevenirea comportamentelor deviante, a violenţei  – „Tineri împotriva violenţei”, „Atenţie – e viaţa ta!”, „Dincolo de aparenţe”etc. în colaborare cu Poliţia Municipiului Târgovişte, Penitenciarul Mărgineni, Centrul de Reeducare Minori Găeşti, Universitatea Valahia şi  unităţi şcolare.
O „şcoală prietenoasă” presupune şi alte aspecte pe care le-am vizat prin diverse proiecte şi colaborări: – spiritul civic: „Asigurarea calităţii în educaţia pentru cetăţenia democratică”, partener „Ambasadorii prieteniei”, finanţare Ambasada SUA, Consiliul Europei; – climat ecologic: „Protejează resursele, salvează viitorul”, parteneri şi finanţare: PETROM, Administraţia Fondului pentru Mediu; „Întâlnire cu energia”, finanţare GDF Suez; – alimentaţie sănătoasă: „Alege o viaţă sănătoasă!”, partener şi finanţare DSP;- comportament civilizat şi responsabil: „Educaţie = Recreaţie”, partener „Columna TV” – pregătirea pentru carieră: „Cariera între vis şi realitate”, proiect de grant- drepturile omului: „Mind your rights”, finanţare Comisia Europeană;- management: „Optim E Manager”, IŞJ DB, Universitatea Valahia;- securitate: colaborare cu o agenţie de pază (finanţare – Asociaţia de părinţi);- divertisment, sudarea echipelor: elevi – „Balul iernii”, „Discomărţişor”, Festivalul de teatru; adulţi – „Zilele şcolii”, „Sărbătoarea pensionarilor”.
Deviza mea în viaţă este: „Acţiunile vorbesc mai tare decât cuvintele”. De aceea, am vorbit mai întâi despre faptele prin care învingem obstacolele, dificultăţile.
Unele probleme au, însă, nevoie de o vorbă bună, de calm şi răbdare, de empatie, de un zâmbet – calităţi pe care am ştiut să le valorific în viaţă şi în activitatea managerială.
-Aveţi şi satisfacţii ca director?
-Dacă nu ar fi aşa, cred că nimeni nu ar accepta această funcţie! Satisfacţiile sunt diverse: când elevii obţin note de 10 la evaluarea naţională (anul acesta 11 note!) şi premii la concursuri şi olimpiade naţionale (anul acesta Medalia de argint la fizică!); când închei cu brio un proiect pe care îl poate admira oricine din Târgovişte – Panoul „Carta drepturilor fundamentale europene” montat în curtea muzeelor (Premiul I naţional, 2010); când un elev de etnie romă – pe care l-ai sprijinit prin diverse proiecte – devine primul absolvent de gimnaziu din familie; când un elev cu cerinţe educative speciale obţine premii la concursuri artistice sau sportive; când „mărşăluim” cu mic, cu mare, prin oraş pentru reciclare, pentru alimentaţie sănătoasă, pentru lectură… şi câte o trecătoare exclamă: „măi, copii, maţi uns pe suflet!”; când un părinte te sună din străinătate şi îţi mulţumeşte că ai consiliat şi ai urmărit evoluţia copilului;  când colegii au iniţiative şi sunt implicaţi în proiecte şi acţiuni, când obţin gradaţii de merit sau distincţii; când numele şcolii este asociat cu renumele unor cadre didactice, cu profesionalismul!
-Cum reuşiţi să împăcaţi viaţa profesională cu cea de familie, mai ales că, de curând, aţi devenit bunică?
-Fiind legată de această instituţie timp de 31 de ani prin patru fire puternice, fostă elevă, profesoară, fost părinte, director, Şcoala „Mihai Viteazul” a devenit pentru mine a doua casă! Sunt o persoană care iubeşte echilibrul şi încerc să armonizez viaţa de familie cu cariera, fără să renunţ nici la pasiunile mele: muzica (membră în Corala Catedralei Mitropolitane din Târgovişte), teatrul, călătoriile.
Într-adevăr, noul meu statut – acela de bunică – deschide o poartă spre noi trăiri, dar implică şi o revizuire a priorităţilor, astfel încât să rezerv timp şi energie şi pentru cei mai mici membri ai familiei,  – desigur, în weekend-uri sau vacanţe!
 
-Care sunt cele mai mari realizări ale Şcolii Mihai Viteazul, de când sunteţi dumneavoastră director?
-Întrebarea mă pune în situaţia de a face un bilanţ real, dar şi unul sentimental, întro triplă perspectivă:
1. aspectul şi dotarea şcolii – “CE SE VEDE”: Reabilitarea şcolii şi a sălii de sport prin program guvernamental; dotarea tuturor sălilor cu table noi şi mobilier modern; dotarea prin proiecte de grant sau cu diverse finanţări a Centrului de documentare şi informare, a 5 laboratoare şi cabinete, precum şi a 5 săli de clasă, cu videoproiector şi ecran de proiecţie; dotare TIC – cabinet informatică (2008), în total în şcoală 57 PC şi laptop-uri; supraveghere video; staţie de amplificare pentru comunicări şi muzică; spaţii pentru activităţi “şcoală după şcoală”, dotate de “Salvaţi copiii” România; reabilitarea cabinetului stomatologic.
Chiar dacă multe lucruri se vor schimba şi îmbunătăţi în domeniul acesta, sunt sigură că am lăsat în perioada în care am fost directori şi alte urme de neuitat: culoarea portocalie (schimbată din cea verde!) şi trandafirii sădiţi de cadre şi elevi în ultimii 3 ani!
2. viaţa şcolii  – “CE SE PETRECE”:
În aceşti ani, ne-am mândrit cu rezultatele elevilor noştri, îndrumaţi de un corp profesoral de elită – cele mai multe participări şi premii la concursuri şi olimpiade, faza naţională (3, 4 şi chiar 5 anual!) la diverse discipline: limba română, limba germană, matematică, fizică, biologie, chimie, educaţie tehnologică, geografie; numeroase premii la concursuri artistice, în domenii în care altă dată nu existau participări (dans, muzică uşoară) şi multiplicarea formaţiilor de teatru (de la 2 la 7, inclusiv cu elevi cu CES).În al doilea rând, am reuşit să imprimăm un stil de lucru echipei, prin informare, formare (cursuri, proiecte) şi monitorizare permanentă. Ca să ilustrez această performanţă, am ales câteva replici sugestive: în al doilea an de directorat, cineva din personalul de serviciu mă întreba de ce înaintea noastră nu era afişată agenda săptămânii sau a lunii, iar colegii erau nemulţumiţi dacă luni nu apărea în cancelarie “tabloul de bord”!; acum 3 ani, o colegă nouă în şcoală, a fost întrebată cum s-a acomodat, iar răspunsul dat a fost: “Aici toată lumea ştie ce are de făcut!”
3. imaginea şcolii – “CE SE SPUNE DESPRE ŞCOALĂ”:
Conform datelor IŞJ din acest an, suntem în topul înscrierilor la clasa pregătitoare pe locul al III-lea în Târgovişte, deşi suntem o şcoală “de cartier”. Suntem la fel de apreciaţi şi pentru gimnaziu: datorită rezultatelor şi campaniilor de informare şi consiliere desfăşurate anual la clasele a IV-a, elevii noştri nu migrează către colegii (doar 4 elevi anul acesta!).Suntem recunoscuţi pe plan judeţean şi naţional pentru câteva iniţiative devenite tradiţie:
– Concursul Judeţean / Naţional de artă plastică şi ortografie “MirceaBodeanski”/ “Culoare şi condeie”- Ed. I 2001
– Carnavalul Florilor – Ed. I 2001- Festivalul  de teatru – Ediţia I 2005
– Concurs judeţean de poezie cu formă fixă şi de postere „Cvintetul toamnei” – Ed. I 2008- Concurs judeţean de interpretare a fabulei „În spatele măştii” – Ed. I 2011
– Concurs judeţean de matematică „Niţă Teodora” – Ed. I 2009- Concurs Naţional Interdisciplinar
– “Cuvinte care zidesc” – Ed. I 2010- Simpozion Naţional “Şcoala şi biblioteca Ed. I 2011
– Şcoala de vară – şcoală pentru comunitate Ediţia I 2011- Elevi ajută elevi – proiect de voluntariat, Ediţia I 2010
Ca o încununare a activităţii extraşcolare şi a varietăţii proiectelor şi a parteneriatelor, la evaluarea realizată de experţi ai ARACIP în cadrul pilotării unor indicatori ai calităţii în educaţie, am fost apreciaţi cu calificative de  FOARTE BINE  şi un EXCELENT pentru inovare în domeniul medierii elevilor de către elevi.
 
-Şcoala Mihai Viteazul are titlu de Şcoală Europeană? Dacă nu, veţi candida să îl obţineţi?
-Aţi atins un punct nevralgic, o neîmplinire a noastră! Am fost ghinionişti de două ori cu proiectele multilaterale depuse (chiar şi în acest an!)…  Deşi am fost implicaţi în diverse alte proiecte europene (Etwinning, Mind your rights, Christmas Tree Decoration) nu am candidat – încă – pentru acest titlu!
-Care este părerea dumneavoastră despre numeroasele schimbări din sistemul de învăţământ din ultima vreme? Au fost de bun augur?
-Ca să fii în pas cu noul, trebuie să fii chiar cu un pas înainte şi să te adaptezi cât mai repede !
Schimbarea face parte din viaţa noastră, din acest secol ! Orice schimbare, orice eveniment nou are valenţe duale : şi bune, şi mai puţin bune!Încerc să sintetizez cîştigurile şi lipsurile unor schimbări legislative în educaţie : a. Finanţarea per elev : avantaje – încurajarea calităţii managementului, a concurenţei ; dezavantaje – există multe situaţii în România în care nu poate fi concurenţă între şcoli (o singură şcoală în localitate !) şi un număr limitat de elevi; costul standard a fost calculat, probabil, ca o medie a necesarului pentru salariile personalului şi întreţinerea şcolii, dar sunt şcoli în oraşe mari, ca a noastră, care depăşeşte cu mult media, având multe cadre cu vechime, cu gradaţii de merit, pe de o parte, iar, pe de altă parte, spaţiul de întreţinut este foarte mare, cu costuri pentru utilităţi foarte mari.
Pentru optimizarea cheltuielilor, ar trebui să măreşti numărul de elevi din colective, dar această variantă duce la scăderea performanţei şi nu este indicată în cazul unei şcoli incluzive ca a noastră !
b. Structura învăţământului obligatoriu – introducerea clasei pregătitoare :avantaje – scăderea vârstei de şcolarizare la 6 ani, în concordanţă cu media europeană (era firesc, am vizitat şcolile de copii din Marea Britanie încă din 1997, unde vârsta cobora la 4-5 ani !) ; programă adecvată, metode atractive ; dezavantaje – pregătire insuficientă a factorilor implicaţi : manageri (spaţiu,mobilier, adaptări), cadre (formare din mers anul trecut !), părinţi (unii nu au înţeles nici anul acesta că vârsta obligatorie de şcolarizare este de 6 ani !).
c. Programul « şcoală după şcoală » : avantaje – există o metodologie MEN ; vine în întâmpinarea părinţilor pentru elevii mici care nu au asigurată supravegherea după ora 12,00, ca la grădiniţă ; dezavantaje – lipsa spaţiilor ; problema salariului pentru un supraveghetor (noi am rezolvat datorită faptului că am încurajat înfiinţarea Asociaţiei de părinţi, cu personalitate juridică, din 2009 !).
 
-Care sunt planurile de viitor pentru şcoala pe care o manageriaţi?
-Planurile de viitor ale echipei manageriale se profilează într-un context al schimbărilor în şcoală: „primenirea” corpului profesoral cu o serie de cadre tinere, bine pregătite şi dornice de afirmare;  reorganizarea spaţiilor şi imprimarea unor reguli de rotaţie a sălilor, din pricina „prichindeilor” de la clasele pregătitoare; continuarea dotării sălilor de clasă până la omogenizare (PC, video şi ecran).În mod realist, ne dorim amenajarea curţii şi a grădinii, repararea burlanelor şi a acoperişului, un panou de afişaj în curte, amenajarea intrării principale.
Ne permitem şi să visăm la un teren performant de tenis, la tribune, la o sală de festivităţi (care a fost proiectată de două ori!) şi – de ce nu? – la un cabinet fonic!…
…Dar – până atunci – să sperăm că vom avea căldură la iarnă, deoarece proiectul cu centrale proprii întârzie cu lucrările!…
Aşadar, până când visele vor deveni realitate, vom păstra cât mai sus stacheta performanţei, vom continua acţiunile de brand ale şcolii, ca să ne menţinem în top!
Mottoul şcolii noastre: „Şcoală pentru toţi, educaţie pentru fiecare!”

Valeriana heidelbergcement


Gurmand + Raiman caleatargovetilor
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro