TÂRGOVIȘTENI ÎN SUFLET ȘI ÎN GÂND – Iuliana RICH – Supremația limbilor

Ca lingvist, sunt interesată de supremația limbilor. De ce unele limbi sunt preferate altora? Pe vremea când eram interpretă și traducătoare la COST Târgoviște, 3 limbi erau folosite ca oficiale sau procedurale, de către oamenii de afaceri care veneau din Uniunea Europeană: engleza, franceza și germana. Dacă vorbeai bine engleza, de franceză nu mai era însă nevoie (o vorbeai mai mult când mergeai în Franța pentru „esprit de corps” cu francezii). Spaniola – ciudat într-un fel, dată fiind geneza noastră care ne înrudește cu Trajano, împăratul roman originar din Sevilla – nu era și nici acum nu este a treia limbă predată în școlile românești. Germana este. Cine sau ce hotărăște supremația unei limbi? Răspunsul e simplu: dacă nu este vorba de natalitate (ca în cazul limbilor mandarin și hindi), atunci factorul decisiv a fost colonialismul. Oare și-a închipuit vreodată Cristóbal Colón (colonizatorul), că atunci când a dat peste indigenii din America, o să provoace așa o schimbare de soartă pentru Spania? Dacă banii pentru explorările sale ar fi venit de la regele Portugaliei, atunci mai bine de jumătate din planetă am fi vorbit acum engleza și portugheza. Pentru că a fost la Reina Isabel la Católica cea care i-a finanțat expedițiile, el castellano (numită, simplificat, spaniolă) este acum vorbită de 760 de milioane de persoane, în 22 de țări. Chiar și British Council  (precizează Jesús Andreu într-un articol dedicat a ,,Tot ce este spaniol”, publicat în ziarul ,, El País’’ în 2018), recomandă cetățenilor britanici învățarea spaniolei ca limbă prioritară post- Brexit. 

Există 4 milioane de companii hispanice în America, o creștere extraordinară, dacă vom compara acest număr cu jumătatea de milion din 1990. Același Andreu citează cifra cea mai scăzută a șomajului înregistrată vreodată în historia hispanicilor din SUA. Cea mai mare comunitate din New York este comunitatea hispanică. Într-un editorial publicat în aprilie 2015 în ziarul ,,El Mundo’’,  intitulat ,,El español, lengua sin fronteras’’, se afirmă că spaniola, ca și engleza, nu are frontiere geografice. Prestigiul unei limbi nu este numai consecința numărului mare de vorbitori, ci și a situației politice, economice și sociale a țărilor în care acea limbă este vorbită. Istoria are obiceiul de a se repeta.

Genovezul Colón și-a adunat echipajul din Andalucía și, de aceea, accentul latino-american se aseamănă spaniolei vorbite în sudul Spaniei, el andalu’. Din Cádiz Colón a traversat Oceanul Atlantic și pe 12 octombrie 1492 a ajuns pe insula Guanahaní, unde a început colonizarea forțată a regiunii. Urmându-i exemplul,  urmașul său Hernán Cortés, după ce fusese primarul Cubei,  a descoperit, în 1519, el Gran Tenochititlán, orașul de temelie al capitalei Mexicului. Locuitorii acestor teritorii aveau, de 200 de ani, cunoștințe de medicină, inginerie hidraulică, astronomie, matematică și exploraseră teoriile legate de sistemul solar. Cortés i-a cucerit pe azteci azvârlind în fortăreața lor soldații spanioli bolnavi de variolă. Superioritatea pregătirii militare a spaniolilor a determinat o proporție de 100.000 de azteci omorâți pentru fiecare sută de spanioli. Așa s-a născut lumea pe care o cunoaștem astăzi. 

Recent, multe state americane au optat pentru înlocuirea numelui de Christopher Columbus Day, cu Ziua comunităților indigene. Aceste comunități deja existau acolo, argumentează istorici precum Leo Killsback, cetățean al Națiunii Cheyenne Nordice, profesor asistent la Universitatea din Arizona. Columbus nu a descoperit America, subliniază el. ,,America exista deja“. În Cincinnati, în Oklahoma și chiar în Barcelona se aud voci care se declară împotriva colonialismului. În vara trecută statuia lui Columbus a fost dată jos în Virginia, Baltimore și Minnesota. Columbus a fost rasist, spun ei. A asasinat populația indigenă. Să întoarcem istoria pe dos? Cum rămâne cu limba? Competitorul permanent al Spaniei a fost Marea Britanie. Cortés fura de la azteci, iar Sir Frances Drake – piratul favorit al Reginei Elizabeth I – de la spanioli. Tot lui Drake i se datorează învingerea Armadei, în iulie1588. 

O cunoștință a tatălui soțului meu obișnuia să spună că, dacă le vorbești tare și răspicat străinilor, te vor înțelege. Nu știu precis cât succes au avut alte doamne din grupul de târgovișteni în suflet și în gând, căsătorite cu străini ca și mine, în a-i învăța pe soții lor să  vorbească românește. În ce mă privește, în ciuda eforturilor mele, de când era consultant PHARE și până acum, Paul știe faimoasele opt cuvinte (învățate pentru că sunt așa de des repetate): da-da-da,nu-nu-nu, absolut și exact. Mai știe: ,,Înțelegi?’’, ,,O bere, vă rog!’’ și ,,Am dat-o naibii!”, expresie pe care a folosit-o în prezența preotului Chițescu (ca să epateze), înainte ca părintele nostru spiritual să ne cunune religios la Târgoviște. Tot prin analogie, Paul a învățat că îi spun ,,amărâtule’’, ca alint și ,,ia vezi!’’, când îl cert.  Interesant este că nici cei 19 ani (más o menos) petrecuți în Ronda, Andalucía (între vacanțe  și școlile copiilor,  care au învățat carte în școli spaniole timp de doi ani), nu l-au încurajat să învețe spaniola. ,,Iuliana o vorbește mult mai bine decât mine. Și-atunci, de ce să o învăț?”- este argumentul lui. Studenților mei le spune că atâta vreme cât știe să comande o bere în zece limbi, este „fluid” în acele limbi. 

Ce îi oferă limbii, supremație? Uzul ei în anumite contexte, faptul că e folosită ca limbă de afacere și comerț. Fiind consultant în industria oțelului în Rusia, soțul meu și-a dat seama că unele limbi, precum rusa, nu sunt echipate nici cu vocabularul, și nici cu înțelegerea unor concepte în limba engleză. Interpretele erau mereu derutate de noua terminologie. Directorii de conglomerate rusești, școliți la universități din Marea Britanie, foloseau, chiar și vorbind între ei, cuvintele originale englezești, pentru că acestea nu au echivalente rusești. Diferențele nu sunt numai lingvistice. Cultura unui popor este determinată nu numai de limbă ,,per se’’, ci și de o grămadă de nuanțe și innuendos, ca și de atitudinile, obiceiurile și comportamentul nativilor. Scriind pentru ,,The Student Language Bureau’’ în octombrie 2017, o studentă britanică a descoperit în timpul anului ,,en el extranjero’’ în Spania, că folosirea manierelor  (,,please” and ,,thank you’’) nu se ,,traduce’’ în spaniolă și că asemenea obiceiuri sunt luate în derâdere, că nu există secrete în familiile spaniole care sunt mult mai extinse decât cele britanice și că majoritatea prietenilor sunt ,,íntimos’’. Sentimentele și părerile sunt exprimate zgomotos în cultura hispanică, iar punctualitatea ei – oh, well, era sursă a comentariului sec: ,,Este englezoaică. La ce te poți aștepta?” Așa că s-a ,,auto-educat’’ să întârzie. Câte bordeie, atâtea obiceie…

Ni se sugerează o alternativă. Susținătorii Mișcării mondiale pentru promovarea limbii esperanto, lansată în 1987 ca limbă auxiliară pentru comunicare internațională, susțin că esperanto funcționează, de peste un secol, pentru a uni oamenii în pofida barierelor lingvistice şi culturale. În ,,Manifestul de la Praga’’, din iulie 1996,  se afirmă că ,,inegalitatea lingvistică dă naştere la inegalitate în comunicare la toate nivelele, inclusiv la nivel internaţional”. Fiecare limbă etnică este legată de o anumită cultură și o anumită națiune, fapt care oferă vorbitorilor acelei limbi o perspectivă limitată asupra lumii, argumentează promotorii. Cea mai bună educație este cea transnațională. Vorbitorii de esperanto sunt bilingvi sau multilingvi. ,,Concepută ca mijloc de comunicare universală, esperanto este unul dintre marile proiecte funcţionale ale emancipării omului, proiect care dă fiecărui om posibilitatea de a participa ca individ în cadrul colectivităţii umane, cu rădăcini puternice în cultura lui locală şi în identitatea lui lingvistică, fără însă a fi limitată la ele’’. Acesta este un proiect de lungă durată. În conformitate cu Baza de date ,,Ethnologue” (publicată de Summer Institute of Linguistics), aproape 2 milioane de oameni vorbesc esperanto la diverse nivele lingvistice și numai între 1.000 și 2.000 dintre ei vorbesc esperanto de la naștere. În comparație, mai bine de 2 miliarde de oameni vorbesc engleza. Supremația unei limbi va continua să fie influențată de situația economică mondială și de evenimente politice și hotărâri guvernamentale. Se va învăța mai multă spaniolă post- Brexit? 

¡Ojalá!

IULIANA  RICH e „târgovișteancă în suflet și în gând”, chiar dacă trăiește de mulți ani departe de orașul ei, în care a fost profesoară de „Ienăchiță Văcărescu” și de „Carabella”…