Tableta de miercuri: Pompiliu ALEXANDRU – Lupanarul politic

„Ce-o să fie, ce-o să fie?/O sa fie-o nebunie/Pe câmpul îndepărtat/O să călcăm numai în… lapte și miere!” Mai țineți minte versurile acestea din jurul revoluțiunii române? Exact asta e și la treizeci de ani după nefericitul-fericit eveniment. Ah, acum am scăpat de analfabeți, de incompetenți, acum trecem la altă ligă, la cei grei și care fac, domne, fac ceva! Au să repare țara! Au să îndrepte țevile strâmbe, au să toarne străzi! Mai marele miniștrilor este unul care are și experiență la drumuri. Deci, gata! Ciuma roșie a plecat! Vine aripa tânără și capabilă acum! E adevărat, au ceva probleme cu greaua moștenire, dar în patru ani uităm de existența ei. De fapt, greaua moștenire vine de vreo treizeci de ani. Dar ca acum nu a mai fost, știm asta și îi înțelegem! Măcar să țină în picioare schelele. Că de zugrăvit nu avem pretenții, știm cât le este de greu. Acum așteptăm cu nerăbdare asocierile de camere.

S-a întâlnit acum ceva zile întreg lupanarul în miezul casei, s-au scuipat doamnele, s-au sulemenit, s-au dichisit, au tras ceva narghilele cu frunze halucinogene, au crezut în renașterea lupanarului pentru câteva momente, dar acum, pe trezie, încep să se gândească serios cum aranjează casa. Încep asocierile acelea minunate de camere. 101 merge cu 103? Dar cea de la etaj, o merge să se ocupe și de parter? Matroana juisează; în sfârșit, a spart buba bârfitoarelor și cârcotașelor care duceau de râpă tot. Au furat astea tot bacșișul și au îndatorat casa în urma petrecerilor că nu își vor scoate cheltuielile decât dacă se pune bir greu pentru o sută de ani pe tot orașul. Acum, cu noua organizare, clienții or să fie mulțumiți. O să curgă lapte și miere, cum vă spuneam. Aceeași muzică dar și… aceiași actori! Credeam măcar că s-o schimba ceva în fețe. Dar nu, e același lupanar, doar au schimbat camerele curvelor. Și acum trebuie să te prefaci că ai un aer proaspăt în casă! Dacă obișnuiai să intri la 101, acolo unde era, de bine, de rău, aceeași curvă cu pieile lăsate și duhnind a tutun amestecat cu parfum ieftin, acum, dacă te duci în aceeași cameră – deh, instinctul – dai peste o surpriză. Rămâi în prag o secundă și te întrebi dacă ai nimerit bine. Apoi zâmbetul candid al ocupantei camerei te determină să-i treci pragul, ca să nu o jignești. Ah, tu erai? Te-ai mutat aici? În mintea ta îți trec tot felul de alte întrebări. Cum dracu a ajuns asta aici? O știam la 204 și am fugit de ea doi ani.

Ăștia rotesc lupanarul precum rotesc produsele la Supermarket. Acolo unde știai uleiul acum câteva luni, hop, dintr-o dată îi schimbă locul ca să cauți ceva vreme, între timp tu să observi gama variată de produse, și doar, doar ai să mai pui și altceva în coș. Exact ca acolo se petrec lucrurile și în lupanar. Gicuța Mandolina pe care o știai că îți cântă fals de la mansardă, acum a coborât în sufragerie ca primadonă și o să-i auzim clar inflexiunile false indiferent în ce cameră am încerca să ne izolăm. În contextul ăsta minunat, care nu mai are nimic din șarmul La Țigăncilor lui Eliade, mi se face un dor nebun de piromanul lui Eminescu!


Valeriana heidelbergcement

Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro