Există un film extraordinar, The Bucket List (2007), în care joacă Morgan Freeman și Jack Nicholson. Centrul filmului îl constituie moartea – faptul că știi când vei muri – și ce faci cu timpul rămas. Bucket era profesorul de filosofie al personajului jucat de Morgan Freeman, iar acesta le dădea o temă copiilor: ce anume ai face dacă ai afla că mai ai de trăit un timp x (6 luni, să zicem)? Cum ți-ai petrece timpul rămas? Personajele filmului pun în practică posibile răspunsuri. Acum ceva ani am inventat și eu o temă asemănătoare, fără nicio legătură cu Bucket. Am aplicat-o de puține ori. Aceasta ar suna așa:
Există mituri și chiar dogme religioase care susțin faptul că am fi închiși în corpul nostru precum o pasăre în colivie. Viața este o închisoare. Este și trebuie privită în acest fel. Mai mult, ideea eliberării ni se pare îngrozitoare, lucru care ne afundă și mai mult în grozăvia aceasta. Ce este, în aceste condiții, un pușcăriaș? Adică unul pe care noi îl considerăm astfel? Suportă el o dublă închidere. Suntem, așadar, în această metaforă a închiderii – sau a dublei închideri. Ce înseamnă acest lucru? 1. Suntem pedepsiți; viața este o pedeapsă în esența ei; 2. Libertățile ne sunt îngrădite puternic; 3. Iluzia libertății ne-o alimentăm în fel și chip, dar libertatea ca atare nu este niciodată atinsă; 4. Suntem supuși unor reguli stricte ale închisorii pe care le respectăm de bine, de rău; 5. Jucăm roluri diferite în timpul ce ne-a rămas de petrecut până la eliberare.
Ce am putea să facem în aceste condiții? Ne este permis orice? Cum ne-am putea ispăși pedeapsa cât mai bine? Devenim și mai răi decât înainte? Alegem o cale a sfințeniei și/sau resemnării? Încercăm să evadăm? Cum ne umplem timpul? Nu există nicio bucurie autentică, doar stări de „bine” provizorii și atât. În această închisoare domnește doar durerea și suferința. Ceea ce noi numim „bine” sau „a te simți bine” sunt doar pauze sau sustrageri de la vigilența gardienilor care au tot interesul să ne țină supuși pedepsei durerii. Ce avem de făcut? Revoltă? La ce bun?! Să pactizăm cu „sistemul”? Să lingușim gardieni pentru a avea un trai cât mai călduț? Să ucidem tot ceea ce ne deranjează, adică pe ceilalți prizonieri, care în cea mai mare parte sunt niște bestii, precum noi? Să lăsăm legea celui mai puternic să acționeze? Să susținem tiranul puternic și să schingiuim pe neajutorat? Să uităm de existența noastră mizeră și să ne afundăm în muncă silnică, cerând să mergem la cele mai grele munci pentru a ne stoarce de puteri și de gânduri? Să ne dedăm creației? Lecturii? Să vânăm plăcerile mărunte pe care le întâlnim sporadic? Să ticluim scenarii de evadare? Să le punem în practică, iar după fiecare eșec să o luăm de la capăt? Să fie zeii din toate timpurile acei gardieni care încearcă într-un mod pervers să ne țină aici? Sinuciderea – ca formă de eliberare bruscă din închisoare – să fie într-adevăr soluția absolută și de aceea este atât de condamnată de majoritatea moralelor? Care este secretul supraviețuirii în această închisoare?
Facebook
WhatsApp
TikTok
