Tableta de miercuri: Pompiliu ALEXANDRU – Blestemul românilor

Ne aflăm într-o minunată poziție: exact ca acum ceva ani, când aveam de ales între Iliescu și Vadim. Auzeai atunci în toate secțiile de votare numai înjurături. Oameni care înjurau cu obidă: „Fir-aș al dracu, ce am ajuns să fac?! Să pun ștampila pe ăsta!” „Dacă mai ajung vreodată în viață să fac asta, să mi se usuce mâna dacă pun ștampila pe ăștia!” Blestemul țării constă în a alege mereu între două rele, spunându-ne că am făcut mare brânză dacă îl alegem pe ăla mai puțin rău. Avem chiar o mulțumire de sine când am ales acel rău, fie el și mai mic! Ni-l imaginăm chiar a fi un bine. Asta da orbire națională! Ăsta da blestem! Să ajungi să crezi că răul este un bine! Am început să credem că binele vine din… neschimbare! Toți urlă să apară o schimbare. Culmea este că atunci când vine aceasta, de fiecare dată este în rău. O simțim ca rău. Un rău cu care te-ai obișnuit pare suportabil, devine chiar simpatic. Detestăm, în schimb, schimbările, chiar dacă le reclamăm. Le așteptăm ca pe niște surprize și acum stăm deja cu ochii mijiți, ca și cum am aștepta să ne explodeze în față marea schimbare. „Eu cu cine votez?” De la Caragiale nu s-a produs nicio evoluție în mintea românului blestemat să ducă aceleași tare, aceleași pietre de moară. Nu ar fi o idee să alegem fie un bine – pe care îl ratăm mereu – fie să ne afundăm în răul absolut?! De ce nu, pe astea nu le-am încercat! Dacă un bine nu putem alege, că ne scapă mereu printre degete, de ce să nu punem mâinile cruciș și să așteptăm un rău mai mare să apară?! Cartea asta nu am jucat-o. Doar alea cu micimile! Hai să alegem și răul absolut! Nu are cum să fie mai rău decât acest blestem! Zic și eu cu obidă, deh!


Valeriana

Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro