El, Actorul, aduce pentru noi o altă lume decât aceea din care am venit în sala scufundată în penumbră. Lui, Actorului, dintre toate darurile din lume i-a fost dat acela de a povesti. Aici e viața, șoptește el, frumoasă și palidă, tandră și cinică, priviți în jurul vostru și așteptați restul cuvintelor! Fără virtute, mai rostește el,Dumnezeu nu este decât un cuvânt. Personajul pe care-l joacă le spune oamenilor din sală că virtutea e impusă numai prin noblețea sângelui. De fapt, doream să le vorbesc cititorilor mei din fiecare luni,despre un mare Actor, pe care-l putem vedea de câțiva ani pe scena Teatrului din orașul nostru. Este CORNELIU JIPA și sunt mândru că este și prietenul meu… Văd, că într-un film prezent, imaginea lui din ISPITIREA SFÂNTULUI ANTON: a mers încet până în marginea scenei, simțea respirația spectatorilor lovindu-i obrajii, dogorind în lumina reflectoarelor. Încă o zi, spunea el, încă o zi care a trecut! Sărmane Anton! Rugându-mă cu brațele ridicate spre cer, simțeam cum mi se revarsă inima, un izvor de milă și de îndurare…
P.S. Domnule Primar al orașului meu, știu că Teatrul nostru are nevoie de un director adevărat. L-ați văzut vreodată pe CORNELIU JIPA pe scenă? Bănuiesc că da… Gândiți-vă la speranța aceasta…