TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – UITAREA? NICIODATĂ…

Distribuie:

Doream să vă scriu în tableta mea din această săptămână despre uitare… Se spune că ar fi o binefacere care ar vrea să corupă istoria, dar și un remediu al nedreptăților suferite de oameni. Cineva a numit uitarea prima facultate a oamenilor, dar și cea mai divină victorie. E sigur că uitarea e un vechi leac pentru mizeria umană… A mai fost numită suprema lașitate, dar s-a mai spus și că numai ea ne face viața suportabilă. Uitarea? E un dar de la Dumnezeu, care ne ajută să vindecăm rănile sufletului, este leacul jignirilor și o formă supremă de libertate. Nu și o mare înfrângere?

Așadar, doream să vă scriu despre uitare… Numai că viața, ca întotdeauna, o ia înaintea gândurilor noastre. Am fost în scurta vacanță la Brașov, m-am simțit de parcă părăsisem România și orașul meu plin de câini vagabonzi și de vice-primari exotici. M-am uitat nedumerit la cutiile cu pungi pentru cei care-și plimbau câinii pe stradă, am căutat cu privirea maidanezii din orașul meu și nu am văzut niciunul, am respirat aerul cosmopolit și parfumat al unui centru istoric din Piața Sfatului, am primit mirat amabilitatea vânzătoarelor de orice, din magazinele orașului, și multe altele asemănătoare. Într-una din zile, la prânz, am intrat într-un mic restaurant, cu nume simpatic ( „La ceaunul iute” ), afacerea unei familii de ardeleni simpatici, cu bucate de la bunica, cu bucuria de a întâmpina oaspeții ce  pe niște prieteni. La o masă, un tânăr cu aer de corporatist, savura porția de sarmale, care-i amintea     ( așa mi s-a părut ) de părinții și bunicii lui de la țară. Mă „cerceta” atent și i-am spus: cred că mi-ai fost elev… Și mi l-am amintit cu mare drag, chiar și banca lui de pe mijlocul clasei am „văzut-o” imediat. Nici povestea lui n-am uitat-o… Avea șase frați, era dintr-o comună apropiată de Târgoviște, bunica lui a vândut un vițel ca să-i plătească pregătirea pentru facultate. A intrat printre primii la Drept, au fost 12 pe un loc la admitere… După atâția ani, el nu a uitat, am făcut toate grilele la economie, mi-a spus, m-ați învățat bine… Am aflat că e judecător, are trei copii, a rămas la fel de modest și  cu aerul de înțelepciune de altădată nu s-a mai îndurat să plece de lângă dascălul de acum aproape 20 de ani.

Îți mulțumesc, încă tinere prieten, e un semn că n-am greșit iubindu-mi meseria de o viață, dincolo de umilințele ei de azi, de leafa mică, de maculatura uriașă pe care ne-o cer vremelnicii conducători, mari băgători în seamă și în treabă… Și tocmai din aceste motive întreb: uitarea? Niciodată…

Distribuie:

alegeri
alegeri
Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Flax Gopo Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Un gand despre “TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – UITAREA? NICIODATĂ…

  • 29 februarie 2016 at 14:12
    Permalink

    Draga Domnule Profesor,
    Sunt multi din fostii dumneavoastra elevi care nu v-au uitat… Ba mai mult, amintindu-ne despre dumneavoastra, un fost coleg mi-a declarat dechis: “regret ca nu aveam atunci mintea de acum, pentru a putea raspunde provocarilor domnului profesor Cristache! Atat de drag imi era, incat stiam in orice moment orice lectie din cartea de economie, pagina cu pagina! O visam noaptea, la propriu!”
    Multumim Domnule Profesor!

    Reply

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro