TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Titulari de vorbe goale, dar… reziliente

Acum, pentru că ne-am mai liniștit și s-a mai dezlegat un mister, am aflat cum a născut Valentina Pelinel, atunci când iubitul ei cel prolific Borcea era la răcoare, să trecem și la alte dileme naționale. Am uneori răbdarea, nu tocmai normală, de a mă uita la conferințele de presă ale domnului nostru președinte. Știți care, cele de la Cotroceni, la sesiunile cu întrebări citite timorat de către jurnaliștii distanțați și cu telefoanele ajutătoare, ca să nu uite cumva înțeleptele interogații. Domnul nostru președinte răspunde cenușiu, repetă aceleași vreo 200 de cuvinte, rar aflăm ceva nou, ai senzația că întrebările puteau să lipsească, răspunsurile erau neschimbate. Când se întâmplă să mai iasă din… rând câte un Tăpălagă, marele bărbat de stat devine ușor iritat, e scos din confortul monologului de fiecare săptămână, noroc că masca acoperă orice strângere acră din buze.

Tot cam așa, prin august, marele boss din Palatul Victoria i-a trimis pe profesori la cârciumă, ca exemplu plin de inteligență, în schimbul respectării unei legi de mărire a salariilor. Apoi, pe strune de mandolină, a tot aruncat vorbe goale, de sub masca lui colorată, ce-i tot cădea de pe nasul cam rozaliu.

Despre vorbe goale mă gândesc să vă povestesc astăzi: baliverne, palavre, fleacuri, braşoave, nimicuri, gogoşi, verzi şi uscate, vorbe de clacă, adică, da, vorbe goale… Naiba știe cum le potrivește, pe toate, pandemia, chiar acum cântă, fără voia mea, o domnișoară Giulia. Ea zice:  Urma dispare, azi las armele jos / Nu mai doare. / Poţi să-mi spui ce vrei / Sunt vorbe goale, / azi las armele jos / Nu mai doare, nu mai doare”. Adânc…

Un filosof spunea că vorbele goale sunt o secvență de exprimare a unei idei în care emițătorul (cel ce o transmite, o comunică) nu crede cu adevărat, el poate să spună cuvinte profunde, însă lipsite de sens, datorită modului în care le comunică. Adică vorbe goale și care nu au legătură cu discuția, încercând să se îndepărteze de subiectul acesteia. Sunt jocuri de cuvinte fără fond. Sau, cum zicea Anton Pann: „Să vorbim degeaba, că tot n-avem nicio treabă. Fiindcă gura nu cere chirie, poate vorbi orice. Ș-atunci vine proverbul: vorba pe unde a ieșit, mai bine să fi tușit.”

Oricum, nu e chiar atât de ușor să încerci să nu spui nimic, e un efort serios, e o îngrămădire de cuvinte care atacă urechile ascultătorului anonim. Vlahuță scria cândva: „Politici, oratori de stradă, / Stupizi, ce se socot isteți, / Fățarnici patrioți grămadă, / De vorbe goale precupeți”… Dar și Tudor Arghezi: „Decât grai de vorbe goale / Şi un ifos vehement, / O fărâmă de sfială /  Și-un crâmpei și de talent”… E adevărat, tot el mai spunea: „Te aud în grai şi şoapte / Şi te-aştept prea mult în fapte”. Vom aștepta noi mult și bine. Faptele…

Să vă mai spun cum e cu sesiunile astea de întrebări și răspunsuri și la ce mă duce cu gândul lumea de azi, pe care o tot vedem la televizor în decoloratele conferințe de presă ale mai-marilor zilei. Mă uit și mă cuprinde un fel de nostalgie pentru anii de demult. Eram tânăr dascăl, proaspăt repartizat la liceul pe care aveam să-l însoțesc, cu viața mea, vreo 42 de ani. Ne purtau tovarășii, în fiecare lună, la vestitele cercuri pedagogice, în care, profesori din școlile județului pregăteau lecții deschise, urmate de o măslină, ceva gustări și prăjituri, tot mai greu de găsit în anii de sărăcie comunistă. Eram la un liceu dintr-un oraș dâmbovițean, bătrânul dascăl se pregătise intens, avea peste pupitrul lui înalt niște foi mari, cu întrebări pentru elevi, numerotate cu grijă, iar cei din sala de clasă erau gata să răspundă, în ordine, la interogațiile „spontane” ale profului lor, aflat în prag de pensie. Dar, fatalitate, domn profesor, cu ochelarii aburiți de nădușeala din cabinet, a greșit scenariul, a sărit o întrebare. El punea întrebarea 5, dar răspundea elevul numărul 6 și, tot așa, până la sfârșitul orei. A fost haios tare, cam așa, ca în conferințele de la Cotroceni.

Haideți să terminăm cu pioșenie, poate că se aude chiar și până la Mache de la Constanța… Epistola lui Pavel către Efeseni, capitolul 5, versetul 6: „Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.” Doamne Ajută!

PS  N-am terminat cu vorbele goale, tocmai am aflat, acum înainte de alegeri, despre „Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR)”, marca PNL, care „reprezintă un document strategic structurat pe două priorități: reforme și investiții”. Cică astea ar aduce „perspectiva modernizării și a schimbărilor profunde așteptate de societatea civilă, mediul de afaceri și sectorul public din România. Cu un total alocat de 30,44 mld. euro (prețuri 2018), respectiv de 33,009 mld. euro (prețuri curente), planul este structurat pe trei piloni și 12 domenii prioritare pentru dezvoltarea României. Cerința actuală din propunerea de Regulament aplicabil PNRR este ca din suma aferentă granturilor, 70% să fie disponibilă până în 2022, iar restul de 30% să se aloce, pe baza unei formule prestabilite, în funcție de evoluțiile macroeconomice de la nivelul fiecărei țări”. Și scopul major ar fi „România viitorului”… Cred că sunteți, ca și mine, într-un fel de transă metafizică, lângă vorbele atât de pline și de oficiale pe care vi le-am citat mai sus. Pentru domnii Sică, dar și Cîțu, pentru doamna Raluca, poate și pentru doamna profesoară de limba română Anisie etc. trebuie să precizăm că reziliența înseamnă… mai multe. Adică, o mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și valoarea inițială a ariei secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă.  Vai de capul nostru! Dar, reziliența este și capacitatea unui corp de a reveni la forma și dimensiunea inițială după deformare sau capacitatea cuiva de a reveni la normalitate, după suferirea unui șoc (emoțional, economic, etc.). Cu șocurile, ce să spun, stăm bine, le resimțim în fiecare zi. Bine, rezilient, dacă e vorba despre fructe, mai înseamnă cele care se deschid brusc. Domnule premier, poate că v-ați gândit chiar și la proprietatea unui metal sau aliaj de a rezista la șocuri, fiindcă tot reziliență e și asta…

V-aș mai ajuta cu toate explicațiile astea, dar mă grăbesc să o… consiliez pe vecina mea, pensionară, 900 de lei pe lună, care mă tot întreabă, din curtea lipită de casa mea, ce e cu reziliența guvernului pe care-l iubește. Știu cum, o să-i povestesc despre rezistența la șocuri, mai ales… Trebuie să-i vină factura la gaze…

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro