TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – ELOGIUL FILOSOFIEI

Distribuie:

Dascălul de excepție Mircea DRĂGĂNESCU, profesor de filosofie la Liceul Teoretic din Titu, a ieșit la pensie. Cu amărăciune, el scrie așa: „Şi ca bucuria să fie deplină veni şi decizia: 1424 de lei, după 42 de ani de muncă în „sprijinul” dezvoltării învăţământului românesc… Ani de apropiere de copii, de problemele lor, de educaţie şi de instrucţie… Grade ( 1 ),inspecţii, hârtii, mai ales hârtii, nenumărate hârtii şi la sfârşit un şut în fund cu o pensie de mizerie… Ruşine statului care nu ştie să-şi respecte dascălii!”

Pentru tine, prietene, rândurile care urmează…

De foarte mulți ani, la fiecare jumătate de octombrie discut cu elevii mei afirmația lui Seneca, după care filosofia este o șansă la nemurire. Doar cei care se consacră filosofiei, spunea el, trăiesc cu adevărat, pentru că numai așa poți să participi la orice secol și să-ți dedici sufletul meditațiilor care sunt veșnice și nesfârșite. De la filosof poți lua tot ce vrei, de la el vei auzi adevărul spus fără ocol, el îți va deschide drumul către veșnicie și te va înălța într-un loc de unde nu s-a prăbușit nimeni. Și, adaug eu pentru privirile curioase din clasă, filosofia este singurul mijloc de a-ți depăși condiția de muritor și chiar de a o transforma în nemurire.

Unii dintre elevi se uită totuși departe, pe lângă mine, ocupați cu butonarea telefoanelor tot mai mari și mai luminoase de la un an la altul. Dar, iată, mai avem și bucurii de o clipă… Un tânăr domn de 18 ani, cu plete îngrijite și cu ochi pătrunzători, începe cam așa: domn profesor, am citit într-o carte, de curând, cuvintele astea… Fiecare om trebuie să lase ceva după moartea lui, un copil, sau o carte, sau un tablou, sau o casă, sau un zid, sau o pereche de pantofi croiți de mâna lui, sau o grădină semănată cu plante. Un lucru pe care mâna lui și-a lăsat  într-un fel sau altul pecetea și la care sufletul lui se poate întoarce după moarte, astfel încât, atunci când oamenii se uită la copacul sau la floarea cu pricina, e și el prezent. Și, a mai adăugat sfios elevul meu de-a XII-a, deosebirea dintre un om care tunde iarba într-o curte și un grădinar adevărat stă în lucrarea mâinilor. Tăietorul de iarbă piere ca și cum nici n-ar fi existat, pe când grădinarul va fi pomenit cel puțin timp de-o generație.

Spuneți-mi, vă rog, cine o să-i vadă și o să-i audă pe tinerii aceștia, deși sunt mulți, am lăsat în urma mea generații de liceeni inteligenți, cultivați, instruiți. Unde sunt azi? Departe de România… Vorbesc încă și acum cu mulți dintre ei, amintirea anilor de liceu, îmi spun, e cea mai frumoasă.

Va citi oare aceste rânduri vreun distins om politic al țării mele? Va avea el răgazul să dea un răspuns? Ce utopie, nu-i așa? Există un parlamentar care ar putea să-i răspundă domnului profesor de filosofie MIRCEA  DRĂGĂNESCU cum arată balanța cu pensia „uriașă” pe care a primit-o, pe un taler, și salariile mărite, ca și pensiile nesimțite votate de curând de parlamentari pentru… parlamentari, pe celălalt? Altă utopie, desigur…

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Un gand despre “TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – ELOGIUL FILOSOFIEI

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro