REVENIRI – ZECE ÎNTREBĂRI PENTRU UN FOST ELEV

Distribuie:

În fostul meu elev, MARIUS STAN, am investit multă prețuire și speranță. Și nu m-am înșelat… Venea dintr-o realitate complicată, dar era, la 18 ani, impresionant prin lecturi, prin pasiune, maturitate și inteligență. Cu el, am câștigat premiul întâi la Olimpiada națională de Filosofie, apoi a intrat primul la Facultatea de Filosofie și a câștigat, pas cu pas, înțelepciunea filosofului. Este, astăzi, profesor la BOSTON COLLEGE. A trecut ceva timp de când nu ne-am mai întâlnit… Constat că filosoful meu, doctor în KANT și filosofia fizicii, e același răzvrătit și încrâncenat și sceptic observator al timpului și al istoriei. Îmi scrie că nu este confortabilă viața de profesor în America, mai spune că  în capitalism se muncește pe brânci, pentru bani tot mai puțini și că, până pe la 45 de ani, nu crede să aibă timp să o ia mai ușor. Predă, printre altele, un curs despre CRITICA RAȚIUNII PURE, a lui KANT…   (Ionuț  CRISTACHE)

Iată, așadar, cele zece întrebări pentru un alt foarte drag fost elev…

Ionuț CRISTACHE –  S-au adunat, în lunga mea istorie de profesor (deja), tineri intelectuali de care sunt foarte mândru. Tu ești unul dintre filosofii mei, plecați să cucerească America (scuzați de vorbă grea…) și aș vrea să știu cum e lumea ta la peste 40 de ani?

Marius STAN  –  Nu e deloc așa cum mi-o închipuiam eu, la 20 de ani. În multe privințe, e o viață de funcționar. Mă duc la birou, zi de zi, și predau, pregătesc hîrțogărie administrativă pentru superiori și colegi, răspund la emailuri de la studenți sau cercetători din domeniul meu și încerc să fac ceva cercetare, când apuc – fie un articol sau un capitol într-o carte. În general, e foarte monoton  exact ca o slujbă de birou. Numai că, în loc să muncesc de la 9 la 5, cum era tradiția în trecut în America, zilele acestea trebuie să lucrezi cam de la 8 la 6. Sunt și experiențe interesante, de exemplu când îți apare un articol într-un jurnal important sau când prezinți un articol în curs de cercetare la o conferință, unde ai șansa să te întâlnești cu experți din domeniul tău sau să te bage în seamă vreun profesor important, de care ai auzit încă de când erai in facultate. De exemplu, Michael Friedman, filosof al științei și specialist în Kant… Sau Dan Garber, istoricul filosofiei moderne…

I.C. – E foarte frumoasă logica, spune un personaj din Eugen Ionescu, cu condiția să nu abuzezi de ea… Cum i-ai răspunde marelui dramaturg?

     M.S. – Pe-aici abuzăm de logică masiv. De fapt, situația e mai ambiguă. Sunt două facțiuni academice, filosofii analitici și asa-zișii “continentali”, adică cei care studiază filosofia franco-germană din secolul al XX-lea. Analiticii abuzează de logică și nici nu-ți dau bună ziua, dacă nu te folosești de logică masiv și vizibil. Continentalii suferă de problema inversă , nu prea au auzit de logică și nu prea au argumente. Eu îi prefer pe analitici, cel puțin îmi dau seama ce vor să spună.

I.C.  –  Inteligența unui om se măsoară în cantitatea de incertitudini pe care este capabil să le suporte, scria Kant. În ce relație (spirituală) mai ești cu bătrânul domn?

M.S. – Sunt într-o relație profesională, mai întâi. La anul, o să predau Critica Ratiunii Pure, pentru prima oară în viața mea. În trecut, am mai predat prima jumătate a cărții, dar niciodată toată Critica. Apoi, mai toată cercetarea mea e centrată pe Kant, în principal pe filosofia fizicii. Spiritual vorbind, sunt cam ambivalent atunci când e vorba despre Kant. Îmi place că a știut ce întrebări să ridice. Când vine vorba de răspunsuri, totuși, câteodată e prins în trecut: crede in niște asumpții care erau plauzibile în Germania prin secolul al XVIII-lea, dar nu neapărat în zilele noastre.

I.C. – Același filosof, atât de important în biografia ta subiectivă, spunea:  nu-mi dați sfaturi, știu să greșesc și singur! Cum sunt studenții tăi americani? Au nevoie și de sfaturi?

M.S. – Depinde de universitate. Când eram la Caltech, n-aveau nevoie de sfaturi. Erau sprințari și deștepți cu toții, știau ce-au de făcut. În noua mea școala, în Boston, studenții îți cer părerea și te apreciază atunci când le dai sfaturi și îi ajuți.

     I.C. – Se spune că filosoful german a asistat la o conferință despre opera lui. Profesorul de la catedră a întrebat sala dacă s-a făcut înțeles. I-a răspuns Kant: nu… În fine, crezi că se poate vorbi despre un Kant pe înțelesul tuturor?

    M.S.- Se poate, sigur. Cel puțin la început… Problemele filosofice care-l interesau și preocupau pe Kant se pot explica și pe înțelesul unui sofer de autobuz. Sau, cel puțin, pe înțelesul unui elev de liceu, cât de cât inteligent… După o vreme, totuși, devine complicat: ca să înțelegi răspunsurile lui Kant în întregime, îți trebuie ceva specializare și cunoaștere de fundal.  Dar asta e valabilă despre orice domeniu de cunoaștere, nu doar în ceea ce-l privește pe Kant.

I.C.  – Pe un alt tânăr filosof de-al meu (ce orgoliu, nu-i așa?) l-am întrebat ce crede despre afirmația următoare: filosofii care cred cu tărie în puterea de convingere a logicii n-au discutat niciodată cu o femeie. Să fie adevărat?

M.S. – Nu cred că e chiar așa. Sau, cel puțin, nu e valabil cu femeile din America… Soția mea gândește de două ori mai logic decât mine. Mai mult mă convinge ea pe mine, decât invers.

I.C. – Mulți dintre elevii mei au ajuns profesori, ca și tine. Eu nu i-am îndemnat… Dă profesorul ceva lumii sau ia ceva de la lume?

M.S. – Profesorii buni și onești dau ceva lumii, transmit cunoaștere și îi inspiră  pe elevii și pe studenții care vor să-nvețe de-adevăratelea.  Sau, cel puțin, așa sper eu… Profesorii de doi bani dau dureri de cap la toată lumea.

I.C. – De ce credea Emil Cioran că nebunia este introducerea speranței în logică?

M.S. – Hmmmmm…. Decât să spun ceva tâmpit, mai bine tac. N-am mai citit Cioran de vreo 20 de ani. Chiar asa credea? Sună cam deprimant…

I.C. –  Încă mai există prejudecata că valorile americane sunt religia, confortul financiar și optimismul. Sau nu e o prejudecată?

    M.S. – Religia încă mai rămâne, cel puțin, comparativ cu restul Europei Occidentale.  Dar e în ceva declin… Sau, cel puțin, mai mulți tineri decât acum un deceniu sau două se declară neafiliați religios sau chiar agnostici. Cu confortul financiar e mai dificil. America tot exportă slujbe in Asia și peste tot, slujbe bune pe care le făceau americanii, pe salarii decente. In plus, au avut o criză financiară, ca toată lumea, din care e cam greu să-și revină. Ca atare, confortul financiar nu mai este o garanție pentru mulți americani, ca în trecut. Vorbesc și din experiența personală, aici. Cu optimismul, mai vedem… Depinde de cât de curând se termină criza economică.

I.C. –  Aici, în lumea târgovișteană în care ai crescut, profesorul tău de filosofie, care a cam obosit să spere într-o lume normală, așa cum știi, a încercat să-ți arate o cale… Nu simplă și deloc lipsită de obstacole… Care mai sunt amintirile tale târgoviștene?

M.S. – Anii de liceu, cel putin  ultimii doi ani, când devenisem mai conștient de sine, mi-i amintesc ca pe o vârstă de aur. Toată lumea era deschisă in fața mea, viitorul părea fără limite, citeam filosofie (și datorită profului meu de la liceu…) și literatură nemaiauzită, aveam prieteni și dascăli care să mă îndrume…. De-atunci, totul s-a dus la vale: din ce în ce mai puțină libertate, intelectuală și materială; mai puține iluzii; tot mai puțin timp liber și lipsă de griji. Îmi dau seama că sună că mă văicăresc, deși n-am dreptul. Ce vreau să spun, este că am fost extraordinar de norocos să am educația și experințele pe care le-am avut, în liceu, inclusiv, și mai întâi de toate, o educație solidă în filosofie, care mi-a deschis mintea și m-a pregătit să fac fața aici, în cariera mea de după facultate. Iar profesorului meu din liceu îi mulțumesc, iarăși, din America…

 

Citeşte şi

1.NERO, BRAC  GERMAN, romanul foileton ajuns la episodul al treilea…

Constantin VAENI și tableta sa, ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI…

EVENIMENTE ÎN AȘTEPTARE, despre o nouă carte de poezie a scriitorului târgoviștean Vali  NIȚU…

PICĂTURA  CHINEZEASCĂ…

Radu STATE  și rubrica sa CULTURĂ  ȘI  ISTORIE…

Pompiliu  ALEXANDRU, doctor în filosofie și CULTURA  URBANĂ…

Mariana OPREA  STATE și ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI…

O rubrică nouă, LECȚIA DE ZBOR, cu o importantă artistă plastică, Ioana PIOARU…

CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, cu Teodor Constantin BÂRSAN…

AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ și marele actor Puiu JIPA…

Cătălina CRISTACHE și PLIMBĂRI BUCUREȘTENE…

Daniel TACHE și rubrica lui de fiecare sâmbătă, CULTURA  ONLINE…

CULTURĂ  ȘI  EDUCAȚIE, cu doamna profesoară Mihaela MARIN…

REFLECȚII  PEDAGOGICE, cu doamna Alexandra VLADOVICI BÂRSAN…

Cristian Gabriel GROMAN, în dialog cu Președintele SUA, în rubrica sa LONDRA LA PAS…

 

Distribuie:

alegeri
alegeri
Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Flax Gopo Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro