Când, cum, de unde ne vine…inspiraţia? De ce-o avem, atunci când o avem şi de ce dispare brusc, lăsându-ne goi de orice idee, atunci când se încăpăţânează să ne lase baltă, uneori chiar din situaţii-limită?
Se întâmplă să ne aflăm, uneori, în faţa unui subiect al creaţiei-sub orice formă de manifestare,- ca în faţa unui perete gol, fără să ne putem decide asupra cărei dimensiuni de pensulă să ne oprim, dar, mai ales, cu ce culoare să începem…
Presupun că în faţa acestei frământări, fiecare dintre noi ar avea propriul răspuns.
Ceea ce ştiu cu siguranţă este că, personal, deşi am câteva exemple diferite ca moment, stare, vârstă am constatat că, mai presus de toate, cea care îşi pune amprenta în mod definitiv asupra oricărei tentative de culegere a roadelor din copacul gândurilor cu iz de artă este Iubirea.
Indiferent de „subiectul” vizat, sufletul încărcat de iubire revărsată către cineva sau ceva – mai ales dacă sentimentul este împărtăşit (evident, atunci când în cauză este o persoană) – face ca degetele să danseze zglobiu pe foaia albă din faţă, lăsând în urma lor râuri de litere, armate de semne de punctuaţie, sclipiri de gând.
Pe de altă parte însă, când emoţii negative strâng sufletul ca-n menghină, când angoase, frustrări, revoltă îneacă în otrava lor Viul Sentiment, precum şi haina de optimism pe care acesta o îmbracă de obicei, un hău uriaş se cască, o ceaţă de netrecut se lasă şi nici un gând nu mai îndrăzneşte să-şi părăsească adăpostul. În chip ciudat, privirea capătă şi ea, un nedisimulat aer tâmp, chiar şi-n faţa celei mai mărunte dintre provocări.
Mă gândesc (nu fără urmă de invidie, trebuie să recunosc!) la cei care, la întrebarea-titlu a acestei scrieri răspund, fără echivoc, că ceea ce le călăuzeşte inspiraţia este dorinţa de succes, nevoia de a ieşi din rând, un pas în faţă, sub lumina reflectoarelor.
Sunt apoi fericiţii pentru care este suficient să le-aşezi în faţă (sau în gând), subiectul: un declic cât se poate de anonim dă startul şi brusc încep a fremăta de nevoia exprimării artistice.
Altora, Frumuseţea, sub orice chip şi formă le este motorul dătător de avânt.
Înciudată de rezultatul căutărilor pe această temă, precum şi de faptul că, spre deosebire de cei amintiţi mai sus, mă aflu în situaţia ingrată de a fi legată indisolubil de o stare care vine, dar şi pleacă, mă străduiesc din răsputeri să-mi găsesc aliaţi, puncte de sprijin în favoarea „bolii” de care sufăr. Îmi spun, prin urmare, într-un final, că (oricum!!!) Iubirea „bate” orice alt resort şi că nevoia de-a o avea alături, va face să nu-mi dispară prea curând, puterea de a da glas multora dintre gândurile şi trăirile care mă .definesc.
MARIANA OPREA STATE este absolventă de istorie și filosofie, e consilier la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și târgovișteancă romantică…
Citeşte şi
NERO, BRAC GERMAN, romanul foileton ajuns la episodul al treilea…
Constantin VAENI și tableta sa, ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI…
EVENIMENTE ÎN AȘTEPTARE, despre o nouă carte de poezie a scriitorului târgoviștean Vali NIȚU…
Radu STATE și rubrica sa CULTURĂ ȘI ISTORIE…
REVENIRI, interviu cu un filosof american… de Târgoviște…
Pompiliu ALEXANDRU, doctor în filosofie și CULTURA URBANĂ…
O rubrică nouă, LECȚIA DE ZBOR, cu o importantă artistă plastică, Ioana PIOARU…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, cu Teodor Constantin BÂRSAN…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ și marele actor Puiu JIPA…
Cătălina CRISTACHE și PLIMBĂRI BUCUREȘTENE…
Daniel TACHE și rubrica lui de fiecare sâmbătă, CULTURA ONLINE…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, cu doamna profesoară Mihaela MARIN…
REFLECȚII PEDAGOGICE, cu doamna Alexandra VLADOVICI BÂRSAN…
Cristian Gabriel GROMAN, în dialog cu Președintele SUA, în rubrica sa LONDRA LA PAS…
Facebook
WhatsApp
TikTok
