Pe 26 septembrie, scriitorul târgoviștean VALI NIȚU va lansa la Sighet, la Festivalul Internaţional al poeziei- a 40-a ediţie, volumul de poeme „61 DE ECOURI DIN TĂCEREA SCORPIONULUI”. Publicăm trei dintre poezii, în așteptarea evenimentului editorial…
ecoul tăcerilor unui scorpion
am căzut pentru a avea de unde mă ridica
la înălţimea iubirii tale
femeie ce mi-ai dat chipul
lumina şi curajul de a alerga
spre floarea de colţ a timpului nemultiplicat
încă alerg la braţ cu tine
suprapun ce am realizat
împliniri şi neîmpliniri
încerc să le adun între culori
o sumă de nedefinite nuanţe
găsesc alte şi alte posibile umbre
curioase la ce s-ar întâmpla
dacă s-ar întoarce roata
din lemnul timpului cedat
unui atelier unde se construiesc
cercuri ce aleargă
anotimpurile
discret la foalele unui autentic fierar
îmi regăsesc cercul şi sârma îndoită
cu care alergam
pe uliţele satului cu piatră de râu
şi cântec de vioară
a plecat arcuşul pe un drum cu asfalt
a mai rămas doar vioara
cu lemnul crăpat
într-un pod de la etajul dărâmat
voi pleca şi eu
în puţinul timp rămas.
frumuseţea anotimpurilor
dacă aş putea să-ţi opresc zâmbetul
pe fruntea toamnelor
ai înţelege sensul şi mirosul petalelor
din dragostea unor flori
prin nuanţele fiecărei culori
îţi dăruiesc reverenţele anotimpurilor pentru a exista
curând se face seară pe coperta unei cărţi
doar lumina unei lumânări se joacă
cu ideea şi umbra mea
desene şi imagini pornesc spre tine
uitând sărutul în linişte pe trupul bronzat
îmi e atât de dor de chipul din poem
când dincolo de tăceri ascult adierile de vânt
la o margine de furtună
sunt doar un popas
cuprind în versuri trăirea prin tăcere
alerg să opresc cuvintele din fuga lor nebună
spre braţele unor pagini
le aşez uşor
fără să uit metaforele unor minunate iubiri
ce nu vor muri ca o floare
între coperţile unor cărţi.
gânduri albastre
undeva departe
fiecare ecou ascunde tăcerea paşilor tăi
doar eu îi aud
şi dincolo de ritmul lor mă regăsesc
gânduri
desluşesc nopţile de dragoste târzie
până când realitatea mă aşează la timpul prezent
răspund fără să fiu întrebat
tac fără să vorbesc
şi înţeleg dorinţa
cuprinsă în cele mai frumoase aduceri aminte
albastre
destule intersecţii îmi ies în cale
nu mai pot să aleg la întâmplare culoarea verde
mă opresc în gândurile albastre
şi stau să le privesc
nu le văd
nici chiar pe mine
nu mai pot să mă aştept
la trecerea pentru pietoni
mă opresc
aştept culoarea verde şi zâmbesc
uşor
mă uit în stânga
mă uit din nou în dreapta
şi trec
la braţ cu gândurile albastre.
Citeşte şi
NERO, BRAC GERMAN, romanul foileton ajuns la episodul al treilea…
Constantin VAENI și tableta sa, ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI…
Radu STATE și rubrica sa CULTURĂ ȘI ISTORIE…
REVENIRI, interviu cu un filosof american… de Târgoviște…
Pompiliu ALEXANDRU, doctor în filosofie și CULTURA URBANĂ…
Mariana OPREA STATE și ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI…
O rubrică nouă, LECȚIA DE ZBOR, cu o importantă artistă plastică, Ioana PIOARU…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, cu Teodor Constantin BÂRSAN…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ și marele actor Puiu JIPA…
Cătălina CRISTACHE și PLIMBĂRI BUCUREȘTENE…
Daniel TACHE și rubrica lui de fiecare sâmbătă, CULTURA ONLINE…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, cu doamna profesoară Mihaela MARIN…
REFLECȚII PEDAGOGICE, cu doamna Alexandra VLADOVICI BÂRSAN…
Cristian Gabriel GROMAN, în dialog cu Președintele SUA, în rubrica sa LONDRA LA PAS…
Facebook
WhatsApp
TikTok
