REVENIRI… Poezia la 15 ani – Ștefania PAVEL

1.

Privire în interior 

Nu am plătit la timp
Factura la viață,
Drept urmare
Ne sunt luate sentimentele,
Pentru a acoperi datoria
Visurilor neîmplinite.
Ar trebui ca în interiorul nostru
Să fie un cer plin de stele,
Pentru a ne face să strălucim.
Dar cum să fie posibil
Atunci când luminile din interiorul nostru
Au devenit prea slabe
Pentru a face față întunericului
Din noi?

 

2.

Deschide ochii

Deschide ochii!
Asta e lumea ta?
Îți poți trăi visurile
Doar in vise;
Vorbești,
Dar spui la fel de multe
Precum actorii unui film mut.
Tot ceea ce mai poți simți
Este cum,
De fiecare dată când încerci să te ridici,
Gândurile ce ți-au fost impuse
Devin atât de grele
Încât te fac să te prăbușești din nou,
Dar mai jos decât ultima dată.
Aripile ne sunt tăiate
Cu mâinile in buzunare,
Iar flacăra ce, odată, ne ardea în ochi,
Este stinsă de lacrimi.
Încep să cred că ar trebui să vorbesc despre prezent
La trecut,
Deschide ochii,
Și uită-te la pulberea ce a rămas
În locul lumii.

 3.

Conturul  frumuseții

Vopseaua ce îmi rămâne pe mâini
După ce pictez
Este un amestec de culoare
Și durere.
Dacă privești atent petele
Și treci de scutul colorat,
Te vei pierde în straturi
Peste straturi
De sentimente negre.
Te vei pierde în agonia
Tuturor capodoperelor,
Până și la baza cerului.
Noaptea este formată din secrete,
Din strigăte mute și lacrimi,
Dar fără ea nu ar putea exista culorile
Cu care văzduhul e pictat în timpul zilei.
Culorile care ne bucură
Și ne lasă fără cuvinte,
Culorile pe care ne oprim să le privim
Și care ne fac să urmăm exemplul boltei cerești :
Să colorăm întunericul din noi cu iubire.

Anxietate

Simt că vocea din cap
Nu îmi mai aparține,
Că propria inima mă lasă
Să mai văd înăuntrul ei
Doar prin cioburi de sticlă spartă.
Am ajuns să fiu doar o turistă pierdută
În propria-mi viață;
Tot ce văd sunt clădiri gri,
Combinații decolorate,
Așa cum eu sunt o combinație
De mari dezamăgiri.
Aș vrea ca totul să se prăbușească,
Să nu mai existe nimic
În care să mă pot pierde.
Simt că eu și întunericul
Am devenit un pleonasm.
Vreau ca eu și lumea în care trăiesc
Sa devenim sinonime.

 


Regata Valeriana

Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro