Surle şi trâmbiţe…Emoţii şi curiozităţi…Bârfe şi amabilităţi…Nu, nu se mai „ia” nici un cuplu de viţă regală şi nici nu avem înregistrări la cald cu ciobani parveniţi jucând şah după gratii.
Aparent, ceva mult mai simplu – începe noul an şcolar! Cui îi pasă şi cine se fâlfâie?
Cu siguranţă părinţii, care, în primul rând au pe cap garderoba updated a odraslei. Dacă şcoala este mai ţeapănă, a se citi ‘conservatoare şi neapărat cu renume, se face coadă la croitorese (specie pe cale de dispariţie de când cu ţoalele brenduite) pentru uniforme. Urmează goana după rechizite – caiete, caieţele, creionaşe şi floricele – alese după sprânceană, musai cu Hello Kitty sau mai ştiu eu ce zâne înzorzonate. Dăm o raită şi pe la florărie sau în pieţe la măslinii, că acolo te mai scoţi cu tocmeala şi punem şi de un snop cu miresme tomnatice, după buzunar, preferinţe şi mai ales viitoare aşteptări de la „doamna”. Între timp, ciulim urechea în stânga şi dreapta, doar-doar o crăpa cine e noua profă de x materie sau ce învăţătoare o să-i „surâză cald lui fi-miu zi de zi”. Citat încheiat şi sper, cât mai curând, uitat.
Şoimii patriei, cei de-o şchioapă, sunt martori supuşi şi pasivi la frecuşul părinţilor. E ca la paraşutism sau bungee jumping – iniţial nu pricepi de ce s-o faci, îţi zburătăcesc toate gângăniile în stomac, dar dacă se poartă, de ce nu? Şi se bucură că merg la şcoală, numai de Crăciun se mai înnoiesc atâta. Neînţeleşii, încă sudaţi de i-phone, i-etc, fac mătănii – poate o veni potopu’ să mai stea şi ei sărăcuţii acasă cu burta la tavan.(Fără nicio legătură cu subiectul, felicit pe această cale gaşca de liceeni care veneau după-amiaza în parc să joace şah. Mai aveam puţin şi-mi luam pampoane ca să-i ovaţionez!)
Fâlfâl, fâlfâl, ajungem la profesori. ”Li se fâlfâie, dom’le, la noi nu se mai face carte!” Da, başca că li se rupe de elevi şi nu se gândesc decât la ziua de salariu – pribeag în deşertul deziluziei – pic-pic, pic-pic, aşa ne pică galbenii, ca apa din burdufurile prăfuite. Tot de-aia migălesc drăguţii de ei de zile întregi şi-mpletesc, şi decupează, şi colorează panouri întregi ca să facă şcolile pe placul copiilor. În unele cazuri, toată moşmondeala se face din buzunarul propriu. De ce? Pentru că ne pasă!
În ultimele două săptămâni am asistat, dar am fost şi actor într-un spectacol de mare clasă, în care ingredientul principal a fost interesul şi grija faţă de elev. Mai rar atâta spirit organizatoric şi drag de muncă! Se poate, dar păcat că nu vede cine trebuie…
În curând, ne va salva clopoţelul şi ne vom vedea de treaba noastră în clase…
ALEXANDRA VLADOVICI BÂRSAN este profesoară de engleză, s-a întors acasă, de la Sibiu, acolo unde și-a început meseria și este, mai ales, absolventă de CARABELLA…
Citeşte şi
NERO, BRAC GERMAN, romanul foileton ajuns la episodul al treilea…
Constantin VAENI și tableta sa, ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI…
EVENIMENTE ÎN AȘTEPTARE, despre o nouă carte de poezie a scriitorului târgoviștean Vali NIȚU…
Radu STATE și rubrica sa CULTURĂ ȘI ISTORIE…
REVENIRI, interviu cu un filosof american… de Târgoviște…
Pompiliu ALEXANDRU, doctor în filosofie și CULTURA URBANĂ…
Mariana OPREA STATE și ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI…
O rubrică nouă, LECȚIA DE ZBOR, cu o importantă artistă plastică, Ioana PIOARU…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, cu Teodor Constantin BÂRSAN…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ și marele actor Puiu JIPA…
Cătălina CRISTACHE și PLIMBĂRI BUCUREȘTENE…
Daniel TACHE și rubrica lui de fiecare sâmbătă, CULTURA ONLINE…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, cu doamna profesoară Mihaela MARIN…
Cristian Gabriel GROMAN, în dialog cu Președintele SUA, în rubrica sa LONDRA LA PAS…
Facebook
WhatsApp
TikTok
