CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Mihaela MARIN: CU TELEVIZORUL S-A TÂMPIT POPORUL SAU CUM AM DEVENIT COOL (II)

V-am spus cum am intrat în rândul lumii civilizate şi cool descoperind binefacerile Facebook-ului, ce entuziasmată am fost când am observat că, deşi singură prin zonă, eram – de fapt – înconjurată de prieteni etc. Fiindcă vacanţa trebuie fructificată la maximum, m-am gândit c-ar da bine să mă pun la curent cu emisiunile pe care toată lumea le urmăreşte, excepţiile (în care mă înscriu) fiind inşi necool (sau uncool?), plictisitori şi lipsiţi de cultură (contemporană). Bineînţeles, eu am văzut reluările, că doar e vacanţă, dar e ok. şi aşa; de altfel, sunt obişnuită cu reluări de la filmele pe care toate posturile noastre le dau până la demenţă, de nici nu mai are rost să cumperi un program tv., fiind clar pentru oricine că, de exemplu, “Buletin de Bucureşti” va rula joi pe Naţional, din moment ce a fost difuzat marţi pe Prima, iar una dintre sutele de creaţii nemuritoare ale lui Steven Segal va fi luni la ProTv, iar vineri la Pro Cinema. Nici nu mă mai mir că nepotu-meu i-a făcut lui taică-su nişte scheme bătăioase foc, în timp ce-i striga “Te-am ucigat, te-am ucigat!” (forma verbală m-a dat pe spate, nu alta).

Revenind la încercarea mea de a mă racorda la realitatea media mai flexibil decât furtunul la ştiuţul din spatele aragazului, trebuie să mărturisesc că în topul preferinţelor mele va rămâne, arc peste timp, “Mireasă pentru fiul meu”, format gândit ori de un geniu, ori de un cretin (înclin spre a doua variantă). E aşa o ţigănie acolo, că mă bucur sincer că n-am un fiu, deci nici nevoie de-o mireasă pentru el; mamele sunt alese pe sprânceană, una mai scorpie ca ailaltă, cu limbi veninoase şi pretenţii atât de mari, încât ai zice că fiii lor i-au inspirat pe cei de la Cassa Locco în scrierea cunoscutelor versuri “Sunt Făt-Frumos cu paloşul gros” (mă opresc aici, că cine ştie ce trăsnaie mai scriu). Aleasa trebuie să fie şi frumoasă, şi lăptoasă, şi devreme-acasă, cu alte cuvinte să fie musai zână + titrată şi să ştie a face menaj complet, să aibă în proiect cel puţin doi copii de a căror educaţie să se ocupe în detrimentul carierei (de ce mai trebuia să fie titrată?), să-i iasă cozonacii şi plăcintele cu poale-n brâu la marele fix, dar poalele ei personale să stea unde le este locul, să fie slabă, dar forţoasă, ca să poată căra cu eleganţă, dar şi în condiţii optime, sacoşele şi căruciorul. Mireasa să ţină ciocul mic, că acum soacra e la putere, să înveţe să lase veşnic de la ea, să accepte tot ce zice viitorul soţ, chiar dacă pe guriţa lui ies puzderie de tâmpenii, să fie mereu veselă şi, eventual, să brodeze ştergare cu mesaje de tipul “Soţioara drăgăstoasă şi-aşteaptă soţul la masă” sau “Bucate bune am gătit pentru soţul meu iubit”. E clar: dacă nu mă făcea mama mai înainte vreme, n-aveam nicio şansă de a deveni mireasă pentru fiul niciunei doamne. Despre cum arată miresele din emisiune nu mai e cazul să vorbesc, că fac păcat peste păcat şi popa Ciubotea mai are şi alţi enoriaşi de spovedit…

Am trecut la “Splash! Vedete la apă”, incitată de interjecţia cu rezonanţă englezească; n-am priceput de ce n-au găsit realizatorii altceva decât să-i pună pe concurenţi să sară de la platforma de cinci metri în bazinul neprietenos, în vreme ce sunt urmăriţi şi notaţi de “somităţi” ale înotului ca Anda Adam, de exemplu, şi nici de ce nişte cântăreţi, actoraşi şi ce mai erau ei au acceptat provocarea, deşi erau morţi de frică. Să fie doar goana după celebritate sau plăcerea de a se da în spectacol? Farsele tâmpite nu lipsesc, aşa că mă uit cu milă la un concurent ameţit de contactul (pe burtă) cu apa, care şi-a pierdut slipul (nu m-am prins cum) şi nu poate ieşi din bazin, fiindcă ceilalţi i-au ascuns prosopul. Făceam şi noi chestii de-astea, dar aveam până în paisprezece ani, aşa că era explicabil. După două emisiuni, şi acelea văzute pe sărite, am renunţat la activitatea asta, pe motiv de ameţeli şi dureri de cap, determinate de ţipetele celor din platou, care-mi aminteau de pay for view-urile de la wrestling.

Gata, mi-am zis, am nevoie de ceva mai “domestic”, mai lipsit de impact emoţional; soră-mea îmi recomandă o emisiune cu temă gastronomică, la care se uită toată suflarea feminino-gospodină pe care o ştie. Nu ţin minte cum se numea, dar m-am uitat, fascinată, la vreo trei episoade; concurenţii, bucătari în diverse restaurante de lux, sunt supuşi la probe aproape iniţiatice, “căliţi în foc de bătălii” cu timpul şi cu nişte ingrediente de care n-am auzit niciodată. Aleargă de la un raft la altul, apoi de la o tigaie la alta, trec pe la o masă unde îi aşteaptă o răzătoare, nişte rădăcini şi câteva castronele, schimbă cuţitele după raţiuni doar de ei ştiute, amintind de eroii din filmele chinezeşti ori japoneze (foarte la modă, din câte am înţeles, ca şi cele turceşti, dar eu una n-am curaj să mă apuc de vizionat aşa ceva). Trei specialişti de specialişti, unul străinez după vorbă, degustă fiecare preparat şi îi analizează structura, mirosul, aspectul şi multe altele, critică aproape totul, în vreme ce bucătarul se îndoaie progresiv de spate, umilit. Mi-e milă tare, mai bine mă uitam pe Paprika, că măcar acolo nu-i pune nimeni pe bucătari să extragă bileţele dintre nişte şerpi încolăciţi; sunt confuză, nu mai ştiu dacă e un concurs de gătit ori unul de curaj şi supravieţuire, deci o las baltă şi merg la bucătărie, ca să fac o ciorbă acră (ia greaţa) şi o tocăniţă neaoşă, ale cărei ingrediente le cunosc.

Vreau ceva amuzant, relaxant… Încerc cu Măruţă şi canapeaua lui numită Happilica, dar atmosfera saturată de bârfă ieftină mi-aminteşte de aceea din cancelarie, ca şi vorbele în doi (chiar trei) peri, mina serioasă pe care şi-o impun unii dintre invitaţi, efortul vizibil al altora de a părea altceva decât sunt. La Capatos e cam la fel, plus ceva circ, dar nici urmă de pâine. Realizez ce rămasă în urmă sunt, din moment ce nu cunosc invitatul (bănui, din vorbele prezentatorului, că e Leo de la Strehaia, dar nu bag mâna-n foc) şi mă ruşinez că nu simt niciun fel de compasiune faţă de drama lui, care constă în divorţul de-o anume Roxana, dovedită o mamă neimplicată pentru micuţa Oana, poate pentru că avea la dispoziţie două bone, una autohtonă, cealaltă tailandeză, plus o menajeră. Mai e ceva despre cum pierdea nevasta asta disperată timpul la coafor, sală, şedinţe de ştergere a vergiturilor etc, apoi vine iluminarea (pentru mine): este vorba despre Roxana ex-Trident, indiferent ce-ar însemna asta, că eu alt trident decât acela al lui Poseidon nu cunosc… Zappez cu telecomanda, care se cam revoltă, dovadă că nu mă ştie prea bine, şi dau peste “Trăsniţii”, un serial cred, în care comicul nu poate fi văzut acolo unde nu e, vorba lui Boccaccio. Personajele se numesc Mârlanul, Chioran, Gogoaşă, deci e clară-ncurcătura, acţiunea n-are niciun chichirez, e ceva pe ideea “hai la noi, să mâncăm nimic”. Disperată, citesc într-o oră şi jumate “Mulţumesc, Jeeves” a lui Wodehouse şi parcă-mi mai vine inima la loc: nu, nu mi-am pierdut eu simţul umorului, e altceva la mijloc. Apoi văd un episod din M.A.S.H. şi viaţa devine din nou suportabilă, Doamne-ajută!

Renunţ la aspiraţia mea de-a fi, prin vizionarea unor emisiuni la modă, şi mai cool decât eram şi fac jocuri de cuvinte, ca să mă conving că răbdătorul meu creier nu a devenit neted şi lucios ca un patinoar pe care alunecă leneş o muscă beţivă:”Scoolaţi, gazde, nu dormiţi!”, “Cine seamănă vânt coolege furtună”, “Asta e coolmea coolmilor!”, “Dacă doi inşi îţi spun că eşti beat, te duci acasă şi te coolci” etc. Fac chiar şi nişte exerciţii de dicţie, ca să alung gândul negru despre un iminent anevrism cerebral: “Eu pup poala popii, popa pupă poala mea”, “Sunt bucuros de bucuria lui Bucurel, care s-a întors bucuros de la Bucureşti”, “Capra sare piatra, piatra crapă-n patru…”. Atacul de panică a trecut, sunt în regulă, microbul emisiunilor la modă nu m-a afectat, ce frumoasă poate fi viaţa, când era cât pe ce s-o pierzi! O să-mi controlez imunitatea uitându-mă la câteva episoade din “Suleyman magnificul” (interesantă grafie), apoi o să trec rezultatul în antibiograma pe care am făcut-o acum vreo cincisprezece ani, când mă uitam (siderată) – cu bărbatu-meu şi soră-mea – la prima telenovelă (din fericire, şi ultima) dublată în română, celebra la vremea ei “Maria Jose”; dacă am rezistat la neconcordanţa dintre figurile actorilor spanioli şi vocile românilor noştri, dacă n-am leşinat (de emoţie, desigur) când ascultam melodia de generic, şi ea cântată în româneşte, dacă n-am fost tentată să înregistrez un episod pe care nu-l puteam vedea, voi rezista eu şi farmecului degajat de turcaletul cel magnific. Între timp, vreau să-mi aprofundez cunoştinţele despre muzica românească de astăzi şi o să vă împărtăşesc ce am învăţat prin descoperire, prin metoda deductivă şi cea inductivă, prin lucrul cu KissFm şi alte materiale didactice de profil.

 

MIHAELA  MARIN  este  profesoară la Colegiul Național C.CARABELLA,  din Târgoviște, eseistă rafinată și moralistă acidă, dar, din păcate, luni începe școala…

 

Citeşte şi

NERO, BRAC  GERMAN, romanul foileton ajuns la episodul al treilea…

Constantin VAENI și tableta sa, ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI…

EVENIMENTE ÎN AȘTEPTARE, despre o nouă carte de poezie a scriitorului târgoviștean Vali  NIȚU…

PICĂTURA  CHINEZEASCĂ…

Radu STATE  și rubrica sa CULTURĂ  ȘI  ISTORIE…

REVENIRI, interviu cu un filosof american… de Târgoviște…

Pompiliu  ALEXANDRU, doctor în filosofie și CULTURA  URBANĂ…

Mariana OPREA  STATE și ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI…

O rubrică nouă, LECȚIA DE ZBOR, cu o importantă artistă plastică, Ioana PIOARU…

CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, cu Teodor Constantin BÂRSAN…

AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ și marele actor Puiu JIPA…

Cătălina CRISTACHE și PLIMBĂRI BUCUREȘTENE…

Daniel TACHE și rubrica lui de fiecare sâmbătă, CULTURA  ONLINE…

REFLECȚII  PEDAGOGICE, cu doamna Alexandra VLADOVICI BÂRSAN…

Cristian Gabriel GROMAN, în dialog cu Președintele SUA, în rubrica sa LONDRA LA PAS…

 

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro