Ei bine, ei erau nişte asasini.
Nu doar metodici şi eficienţi, nu doar îndrăgostiţi
până la demenţă de rigoarea calculului aritmetic,
nu doar pătrunşi de ideea că moartea
trebuie înfăptuită cu pedanterie,
ci şi atât de sensibili, atât de plini de maniere,
încât nu suportau să audă o împuşcătură
dacă între declicul armei şi explozia glontelui în ţeastă
nu porneau patefonul cu Mozart, Beethoven, Bach,
dacă creierii împroşcaţi pe pereţi
nu erau şterşi de Sonata Lunii.
De câte ori duduiau cuptoarele crematoriilor,
la vremea când, de la primul la ultimul transport,
toţi redeveneau, nu-i aşa?, liberi,
liberi să se îmbulzească şi să iasă pe coş,
puneau primăverii pistolul în ceafă,
somând liliacul să izbucnească în floare,
pentru ca mirosul acela, acru-dulceag,
după cum există dovezi,
să nu le gâdile nările.
Între o execuţie în masă şi funia spânzurătorii,
erau cei mai buni taţi, cei mai îndatoritori soţi,
cei mai tandri amanţi.
De la ei ne-au rămas câteva semne particulare
– aşa cum trebuie să rămână după orice artist –
care vorbesc despre nepieritoarea lor slăbiciune
pentru om şi calităţile sale:
mănuşi din piele de om, abajururi din piele de om,
evantaie, geamantane din piele de om,
ca dovadă că nimic nu-i mai de preţ
decât omul şi sărmana lui piele…
Apoi, într-o zi, au venit învingătorii.
Au filmat kilometri întregi de peliculă,
au vomat ultima ciorbă de război
în faţa teribilei productivităţi a morţii,
nemaivăzută vreodată pe metru pătrat de Europă,
şi din carele lor de stăpânitori ai lumii
au căzut de acord că, într-adevăr, ceilalţi au făcut-o de oaie.
Încet, încet, s-au aşternut pe treabă
şi-au pornit să combată metoda.
Nu erau ei doar hotărâţi să nu repete istoria?
Nu le trebuia lor o altfel de moarte,
fără publicitate, fără zgomot şi fum?
Între un delict de opinie şi interogatoriul cu pumnul,
ei bine, erau şi ei cei mai buni taţi, cei mai îndatoritori soţi,
cei mai tandri amanţi.
Ne-au lăsat şi ei câteva urme
întru glorificarea deplină a speciei:
câteva dictaturi ce-au declarat primăvara anotimp interzis,
câteva clinici de psihiatrie, câteva metode de spălare
a creierului
şi chiar câteva din cele mai perfecţionate căluşe, bastoane şi
bâte,
verificate pe pielea, deja, tăbăcită.
Dar pielea, pielea încă a rămas.
Nu se ştie niciodată la ce mai poate fi bună o piele de om!
IOAN VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul Jurnalului de la Mahala…
Citeşte şi
ROMAN FOILETON – Ionuț CRISTACHE; Calendarul cu patimi ( ediția a doua ), episodul doi…
CULTURA ONLINE – Daniel TACHE; Teoria conspirației, Rusia și cutia Pandorei…
ÎN LOC DE CRONICĂ TEATRALĂ – Ionuț CRISTACHE; Iarăși furioasele…
LECȚIA DE ZBOR – Ioana PIOARU; Wes, maestrul cofetar…
PLIMBĂRI BUCUREȘTENE – Cătălina CRISTACHE; Călătorii, experiențe…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Mihaela MARIN; De ce nu merg lucrurile bine în România…
REFLECȚII MINORE – Alexandru IACOB; Două poeme…
SOVIANYSME – Octavian SOVIANY; Am fost un copil reușit? ( 4) …
CONEXIUNI – Ștefan POPESCU; Fragmentarium…
COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU; Oamenii de ieri ai Târgoviștei…
STRATEGII DE DISTANȚARE – Petre STOICA; „Școala altfel” sau în nici un fel?…
CULTURĂ ȘI ISTORIE – Radu STATE; Unde mai mergem astă seară, la Târgoviște…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI; A murit Stalin…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Teodor Constantin BÂRSAN; Abolirea bunului simț…
TERAPII ÎNGÂNDURATE – Ioan VIȘTEA; Despre Ucraina, cu resemnare. Trei scenarii, oricum, pierzătoare…
CUȚITUL CU tEIȘ – Gabriel ENACHE; Reportaj literar…
DEPOZIT ELECTRONIC – Ovidiu IVANCU; Despre profesorul de ieri și de azi…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI – Mariana OPREA STATE; De-a valma…
ÎNSEMNĂRI MORALE – Gabriela MARIN; Timpul care ni s-a dat…
LA BORTA RECE – Radu PĂRPĂUȚĂ; Deliciile materiei…
SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 7 – Dana NEACȘU…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ – Puiu JIPA; Zece altfel de poeme…
MELANCOLII – Constanța POPESCU; Două poeme…
JUNIOR DE WORCESTER – Bogdan Mihai VLĂDUCĂ; Manifest pentru România…
JUNIORI DE CARABELLA – Marius Alexandru DINCĂ; Despre ziua în care vrei să pleci departe, dar stai…
JUNIORI DE CARABELLA – Daria STEMATE; De primăvară…
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA; Arta nu e o meserie…
P’asta o putem face manifest! Si o lipim pe sediul oricarui partid din tara asta minunata! Oricum, nu vor intelege nimic acei delicati…