LA PAS PRIN TÂRGOVIȘTEA DE ALTĂDATĂ – Catrinel LĂZĂRESCU TĂNASE – Făuritori de frumos

Arhitecți și constructori din Târgoviștea sfârșitului secolului al XIX-lea și al primei jumătăți a secolului al XX-lea (4)

   După îndeplinirea dezideratului de veacuri al românilor, înfăptuirea Marii Uniri Naționale de la 1918, obținută cu mari jertfe umane în urma Primului Război Mondial, începe o perioadă de refacere economică, de înlăturare a distrugerilor prilejuite de război, o etapă de întărire a statului național facilitată și de extinderea teritorială. Această politică s-a bazat, în primul rând, pe promovarea și desfășurarea tuturor forțelor naționale în scopul încurajării muncii, a capitalului autohton, dezvoltării tuturor ramurilor de activitate ale economiei, politică care devine o chestiune de importanță națională.

   Această nouă orientare de modernizare și consolidare a statului național unitar s-a repercutat și asupra urbei noastre unde se va instala o perioadă de stabilitate, asigurându-se continuitate în toate domeniile. Se vor înmulți firmele comercial-negustorești și meșteșugărești, întreprinderile industriale și cele bancare, se va simți o puternică efervescență culturală, fapt care se va reflecta și asupra creșterii puterii financiare a autorităților și comunității. O dovadă grăitoare o constituie tabelele întocmite de către Primărie, care cuprind numărul de construcții care s-au edificat în urbea noastră în perioada anilor1921-1925. Făcând o comparație este vizibilă creșterea bunăstării după cum urmează: în 1921 – 87 de clădiri; 1922 – 88; 1923 – 117; 1924 – 118; 1925 – 119.

   Este perioada în care Primăria va angaja specialiști și lucrători din București pentru executarea planurilor de sistematizare, canalizare a orașului încredințate inginerului italian B. Giulini. În anul 1938, arhitectul Enzo Camella va conduce lucrările sediului Agenției Consulare Regale a Italiei și sediul tuturor instituțiilor italiene din Târgoviște, situată în strada Mihai Bravu nr.2, intrată în memoria colectivă sub numele de Casa d’ Italia. Meșterii zidari Siguorino, Rico și Francesco Fornig au fost angajați de către inginerul Borcea pentru construirea noului local al Poliției. În această perioadă se vor înălța Liceul de Fete Carabella (1925), Palatul Școlilor Comerciale (1931) care astăzi poartă numele de Liceul Economic Ion Ghica, după planurile arhitecților C. Popovici și Constantin Mușinschi și Halele Centrale (1933-1941). Se va remarca în această perioadă și arhitectul italian Ion Magrini, cel mai prolific, care va întocmi și semna planurile a 103 case particulare răspândite pe toate străzile orașului.

   Figura proeminentă desprinsă din rândul comunității italiene târgoviștene rămâne totuși Romano de Simon. Școlit în Italia, absolvent în anul 1922 al Academiei Regale de Belle Arte din Parma, cu diplomă de arhitect obținută cu calificative excelente, va da dovadă în întreaga sa viață de o creativitate uluitoare, ieșită din comun, de o putere de muncă remarcabilă. O descriere pertinentă a activității acestuia o va face regretata muzeografă Gloria Radu, ea însăși făcând parte din comunitatea italiană, pe linia maternă, după cum urmează: „Activitatea arhitectului Romano de Simon cuprinde o varietate de proiecte atât în domeniul arhitecturii civile cât și ale celei religioase și al sculpturii. Casele executate după planurile lui se remarcă prin acuratețea compoziției și rigurozitatea formelor arhitecturale având un anume specific. Ele par decupate de pe străzile Florenței sau canalele venețiene și transplantate într-un spațiu pe care îl înnobilează, conferindu-i un loc aparte peisajului urbanistic în care este încadrat fie la Târgoviște, București, Ploiești, Timiș.”

   Acesta folosește stiluri arhitecturale diferite, într-o îmbinare fericită de la neoclasic la eclectic și neo-românesc. Înaltul său profesionalism, precum și experiența vastă acumulată   de-a lungul vieții au fost probate și de faptul că, din anul 1956, va deveni profesor universitar la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”. După numai 3 ani de la revenirea în țară, ca diplomat arhitect reușește să întocmească planurile pentru 37 de case particulare dintre care: casa Irimescu – Cândești (Casa cu zodii); casa Balaban – Bulevardul Carol I; casa profesor de pian Irina Zottoviceanu – Calea Domnească; casa Bendic (fosta Casă a Pionierilor); casa av. Grindeanu – I.C. Brătianu; casa Romano de Simon – Bulevardul Carol I 16; casa scriitorului Ion Calboreanu – Bulevardul Carol I; casa doctor Boni Georgescu – Vasile Cârlova; Vila Baumberg (cu turnul roșu) – Aleea Mănăstirii Dealu. În continuare își va diversifica activitatea întocmind planurile a patru construcții industriale din București, dintre care: Fabrica de conserve „Flora”, „Filatura românească de bumbac”. Impresionant este și numărul a 35 de clădiri civile înălțate, cele mai multe în București, precum: Maternitatea din Calea Griviței și 10 din Târgoviște precum Băile Comunale. Fiind un om profund religios, își va îndrepta activitatea și spre întocmirea planurilor unor lăcașuri de cult și anume: 4 biserici romano-catolice din București, Constanța, Târgu-Frumos – Iași, Ploiești și două ortodoxe la Șotânga și Gura Ocniței. Fiind un artist complex de o mare sensibilitate artistică va fi atras și de sculptură. Remarcabil este „Monumentul Eroilor” morți în Războiul pentru Întregirea Neamului, de la Mănăstirea Dealu; „Statuia soldatului” – monument de la Podul Rizii Dâmbovița și cele 4 busturi ale arhitectului Ghika – Budești, arhitectului Simotta, „Agonia Eroului” și al lui Leonardo Andervolo, patriot apărător al comunei Osoppo – Italia, donat localității natale a părinților săi Virgilio și Domenica. Târgoviștenilor le-a rămas leul sculptat de artist, care străjuiește și azi, înfruntând timpul, intrarea în locuința construită pentru familia sa din Bulevardul Carol I nr. 16.

   Târgoviștenii datorează mult comunității italiene din sânul căreia s-au desprins făuritorii de frumos. Grație măiestriei moștenită de secole din tată în fiu s-au înălțat clădiri impunătoare, care au învins ravagiile timpului, ale căror interioare s-au dovedit a fi adevărate opere de artă, contribuind la înfrumusețarea peisajului urban și la modernizarea orașului. Se cuvine, așadar, să le respectăm și să le păstrăm, să nu le sluțim, sub pretextul restaurărilor, mai ales că multe dintre ele se află pe lista monumentelor istorice.

Doamna Catrinel Lăzărescu-Tănase scrie, cu sufletul deschis, despre Târgoviștea noastră și este martora unor istorii impresionante ale Cetății…