ortooxacell kiss2022.gif Flax

JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Politețea irlandeză ca maladie occidentală

Mi s-a spus, după publicarea unui articol anterior, că nu poți compara două țări, două popoare, două culturi, cum nu poți compara două primăveri. Intenția mea nu a fost niciodată de a compara două țări. Ar fi într-adevăr inutil și irelevant. Sunt însă lucruri, în Irlanda  mea  adoptivă, care m-au impresionat și mă impresionează. Nu ignor defectele numeroase ale Irlandei și ale irlandezilor, nu pot spune că ne depășesc, sau că ne sunt superiori. Însă mi-ar fi foarte greu să ignor aspectele frumoase și pozitive ale Irlandei și ale irlandezilor.

Weekendul trecut m-a găsit în Irlanda rurală, undeva în vestul țării, în căutarea unor situri arheologice și construcții megalitice, care de atlfel abundă în această parte a țării.

Dincolo de valoarea istorică a siturilor, prin satele și orasele prin care am trecut, deși eram pe urmele oamenilor din epoca pietrei și epoca bronzului, a fost absența manifestărilor și comportamentelor neanderthaliene și cromagnon, comportamente des întâlnite în România natală.

Casele frumoase, îngrijite, străzile, fermele, totul bine gospodărit și bine pus la punct mi-au dat impresia că este vorba de  sate potemkin, ceva regizat, că nimeni nu ar locui în casele acelea, că satul ar fi „just for show”. Nu am văzut gropi sau drumuri desfundate, nici măcar pe drumurile de țară. Politețea irlandezilor e bine cunoscută, dar nu mă gândeam că o să o regăsesc chiar și într-un mic orășel sau un sat, undeva departe de civilizație. Zic „departe de civilizație” mai degrabă ca un clișeu, pentru că era, dimpotrivă, foarte aproape de civilizație. Am fost uimit să observ că nu mă „latră” nimeni, nimeni nu mă repede, nicio insultă, chelenerul nu îmi trântește plictisit meniul pe masă, obosit ca un sisif. Dimpotrivă, politețea e dusă la extrem. Pare că irlandezii pot face din orice o artă, fie că servesc clienții într-un bar, matură pe jos sau vând bilete la ghișeu. Nu am găsit nici alcoolici atârnati de ușa birtului, deși alcoolismul este o meteahnă cunoscută a irlandezilor. 

Deși în orașele mari precum Dublin sau Cork mai poți întâlni oameni anesteziați de heroină sau alcool, în Irlanda rurală pare că lipsesc cu desăvârșire.

Nu contest că satele românești sau România rurală nu ar fi pitorească sau idilică, însă curtea țăranului în care păsările, câinele și porcii trăiesc în devălmășie nu face o imagine prea bună.

Și totuși înțeleg ordinea, dar de unde atâta exces de politețe? Sau, dimpotrivă, de ce ne este atât de greu să fim politicoși, nouă celor din Europa de Est? Mă amuză faptul că pot identifica un est european în Irlanda, simplu, după comportament, după cuvintele aruncate în silă, după plictistul existențial. Mârlănia nu este o caracteristică specifică a românilor. Ea poate fi găsită pe toată suprafață Europei de Est. Parcă te încearcă un sentiment de fraternitate, când chelenrul sau vânzătorul polonez, croat, ungur îți aruncă un „mda, ce vrei”…

Nu aș vrea să dau impresia că un asemenea comportament lipsește în totalitate. Este însă foarte rar. Explicația pare a fi simplă. Nu este un comportament acceptat. Nimeni nu te laudă, și nimeni nu te va respecta pentru că ești mârlan sau mitocan. Nimeni nu te va lua drept exemplu, ca model. Poate că este acceptat undeva la marginea societății, în găști și în cartelurile mafiote. Dar nu la asta vrem să accedem. În Irlanda nu se încurajează șmecheria, combinațiile și nimeni nu te respectă pentru că ești trepăduș sau boss. Slugărnicia și turnătoria nu sunt recompensate. Nu am ieșit din rolul de șperțar șmecher de București, încă încercăm să-i „facem” pe „fraieri” și, bineînțeles, nouă ni se cuvine totul. Pentru noi politețea este o slăbiciune, o maladie, pentru ei este o virtute, o calitate.

Irlandezii nu sunt o rasă superioară, nu au aterizat de pe altă planetă, Irlanda nu a fost dintotdeauna bogată, însă au persistat și au învățat îndrăzneala de a arăta ce e greșit, curajul de a îndrepta, au învățat că se poate și altfel, Dar, cum spune și cântecul, „it’s a long way to Tiperrary”…

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media