JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Minunata lume nouă sau îngroparea timpului pierdut.

Distribuie:

Sedativele cu touch screen… Pentru fiecare om, există un drog. Pentru fiecare tulburare, depresie, stare de anxietate sau atac de panică, există un drog, o substanță, un medicament. Pentru orice eșec sau dezamăgire, există un remediu rapid și practic. Piața drogurilor și a medicamentelor care rezolvă orice problemă este vastă.  Orice oraș, orice țară din Europa are un stoc suficient ca să satisfacă cerințele pieței. De la heroina apreciată la Dublin sau Londra, la cocaina din Antwerp, Berlin, Atena, până la nootropicele aflate la limita dintre legalitate și ilegalitate, de genul Modafinilului sau Ritalin, opiacee, drogurile sunt în mare parte accesibile, dependenții le pot comanda și de pe internet. Trebuie să fii dispus să îți asumi niște riscuri, să depui puțin efort și să îți clarifici cu ce fel de repercursiuni și consecințe ești mai comfortabil. Unii doresc o stare de inconștiență și o moarte rapidă, alții optează pentru o stare de amorțeală indefinită și o degradare lentă.

Un  drog, nu aș putea să-l numesc pshihotrop sau psihoactiv, pe care nu îl observăm îl reprezintă gratificarea imediată. În ziua de astăzi este sub forma dispozitivelor smart și a ecranelor, a conținutului vizual. Nu vreau ca acest articol să aibă vocea și tonul unui speech moralist, clișeic și banal.  Sunt un heavy user până la urmă, un dependent care nu își poate începe ziua până nu își deschide telefonul, verifică emailul și news feed-ul facebook. Așa că o să vă îndemn să lăsați jos telefonul sau tableta. Deși cu toții am avea nevoie de o ordonanță germană, care să ne urle în urechi, să mai citim o carte din când în când. Una bună, inteligentă, smart, nu literatură de duzină, frumos împachetată. Lucrul acesta s-a mai spus, de o mie de ori, internetul, smartphone-ul, computerele ne distrug viața și sănătatea. Discursul acesta are un potențial pe cât de mare îl aveau campaniile cu „spune nu drogurilor”. E plin de intenții bune, însă lipsit de convingere, persuasiune, motivație. Nu pune întrebări, nu oferă răspunsuri. E doar un speech moralist. Aș vrea să dau și eu vina pe inventatorii și developerii acestor aparate, pentru nevoia mea zilnică de gratificare vizuală. Ar fi foarte facil. Cred însă că intenția inventatorilor și inovatorilor a fost bună. Că e posibil, acum companiile se folosesc de dependența noastră, dar este o altă discuție.

Nu cred însă că iPhone, iMac sau iPad au fost inventate să ne țină cu ochii fixați în ecran ore întregi, pierzând timpul și citind știri contrafăcute și repetate ad nauseam, derulând news feed-ul din facebook, instagram sau jucând jocuri stupide. Cred totuși că scopul lor  inițial a fost să ne ajute să fim productivi și creativi. Pe același iPhone sau iPad pe care mă joc inutil, pot citi o carte, pot scrie, pot începe un proiect, pot desena sau picta, pot să fac o prezentare; posibilitățile sunt numeroase. Am deja un reflex, și nu sunt singurul, atunci când am o stare de anxietate sau o indispoziție, duc mâna către telefon. Nu pentru a citi o carte de psihologie, scrisă de Jordan Peterson sau ultima carte publicată de Slavoj Zizek, nici măcar pentru a mă juca sau a mă uita la filmulețe pe Youtube. Pur și simplu derulez ecranul și trec prin toate aplicațiile, ca după aceea să-l pun jos și să-mi reproșez că pierd timpul degeaba.  Dacă nu ar fi însă telefonul sau ipad sau ipod, ar fi altceva, orice altceva care ar putea să amâne, până la urmă, o activitate plăcută. În cazul meu scrisul… O să caut o mie și una de activități, doar ca să nu mă așez în față monitorului și să scriu. Steven Pressfield, în War of Art, vorbește despre puterea foarte mare a rezistenței. Este una din cauzele pentru care renunțăm la visuri și la pasiuni. Le îngropăm și inventăm scuze. Nu este nimic mai plăcut decât să rationalizezi situația și să inventezi scuze; copii, familie, job, timp. Cum se face, întreabă Steven Pressfield, că atunci când o persoană care știe că nu mai are mult timp de trăit, renunță la „scuzele” de până atunci și face totul să-și împlinească visurile? Atunci când ne apropiem de moarte dispare orice urmă de rezistenta.  “If I would be dying, I wouldn’t breed, I would type faster”… (Dacă sfârșitul mi-ar fi aproape, nu aș încerca să fac copii, ci aș scrie mai repede…) spune autorul de romane science fiction, Isaac Asimov.

Potențialul, ne spune psihologul Jordan Peterson, poate fi un lucru foarte benefic sau foarte periculos. Atunci când îl folosim, ne poate duce departe, acolo unde dorim, dar atunci când îl ignorăm, se va întoarce să se răzbune și se va întoarce cu o furie nemăsurată pentru a ne distruge.

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…

 

 

 

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro