IPOTEZE DE LUCRU – Iulian MAREȘ – Povești de viață

Iulian  MAREȘ este unul dintre foștii mei elevi, intelectual de elită, entuziast lider de opinie al generației lui… Proiectul despre care ne va vorbi aici, prin mai multe povești de succes, povești de viață se numește Balkan Development Support și este o asociație tânără, ce reunește oameni cu experiență, profesioniști în sectoarele lor și creativi în ceea ce fac. Este o echipă internațională, iar obiectivul lor este să contribuie „la dezvoltarea economică, culturală și socială a locurilor unde trăim. Vom aplica lecțiile pe care le-am învățat în timp, ne vom folosi de mijloacele de care dispunem în mod firesc și de resursele pe care le putem accesa direct sau cu sprijinul prietenilor noștri, de acum sau de mâine. Considerăm că abordarea „oameni pentru oameni” e cea mai eficientă și că dezvoltarea durabilă pornește de la identificarea corectă a necesităților individuale și colective, dar solicită și punerea în evidență a perspectivei de satisfacere a fiecăreia. Ne propunem să aducem la un loc resurse și mijloace, pe care să le facem accesibile oamenilor orientați către viitor, caracterizați de onestitate și seriozitate, ce sunt interesați de bunăstarea comunităților din care fac parte.” (Ionuț  CRISTACHE)

 

Am purtat cu Andreea Andrei un dialog natural, pentru că ne știm de mulți ani. Eforturile sale sunt reale, problemele pe care le semnalează sunt concrete. Aș spune „la firul ierbii”, dar e vorba de salată, roșii, ardei și alte legume, cultivate ecologic. Apare în discuție și criza forței de muncă, resimțită până și în agricultură. Golește Bucureștiul mediul rural limitrof de oameni apți de muncă? Parțial, da, dar sunt și destui care pot trăi fără să muncească.

Prezentăm proiectul de agricultură ecologică reușit de Andreea și Mircea pentru că susținem aceste inițiative, care sunt pornite, culmea, din oraș, către sat. O traiectorie opusă celei la care ne-am aștepta, probabil. Dar, suntem în secolul XXI, iar mediul rural românesc mai degrabă a regresat și doar în unele locuri a progresat, apropiindu-se de ritmul de dezvoltare al lumii din jurul nostru. Soluțiile venite din oraș au un avantaj competitiv cert și ar trebui încurajate, prin politici publice și cu aportul administrațiilor locale. Eforturile personale ale unor oameni dedicați nu sunt întotdeauna suficiente.

 

Iulian Mareș: Andreea, explorăm astăzi alternative profesionale. Tu ești, de mulți ani, angajata unei mari bănci din România, lucrezi chiar în sediul ei central și ai parte de un mediu de muncă internațional. Dar, la final de săptămână, te dedici agriculturii, ca parte a unei afaceri de familie pe care ați pornit-o în comuna Frumușani, din județul Călărași, deci lângă București. Ce îți lipsea ție, de te-ai întors la glie?

Andreea Andrei:  Bună întrebare! Mie mi se pare că femeia din ziua de azi e total diferită de ce era în urmă cu mult timp, e o femeie puternică, luptătoare, independentă, care în primul rând știe ce vrea. Și nu cedează în fața greutăților vieții!

Iulian Mareș: Da, dar mai e mult până de departe. Nu sunt foarte multe așa. Oricum, nu-mi spune că din acest motiv te-ai apucat de agricultură.

Andreea Andrei: Sunt puține, dar să sperăm că noi vom fi exemplul pe care îl vor urma.   Într-adevăr, nu pentru asta m-am apucat de agricultură. Motivația mea principală a fost că încercam să găsesc o variantă de alimentație sănătoasă, mai ales pentru familie, pentru copii.

Iulian Mareș: Deci, ai pornit de la o nevoie personală…

Andreea Andrei: Exact, am pornit de la o nevoie personală, dar s-a dovedit că a fost util și altor persoane și m-am gândit „de ce nu să beneficieze și alții?”, mai ales că ceea ce facem noi nu prea se găsește pe piață.

Iulian Mareș: Ceea ce faceți voi, anume culturi de legume pe care le cultivați, în solar și în aer liber, în condiții ecologice. Te rugăm, explică ce înseamnă că aceste legume sunt ecologice.

Andreea Andrei: O cultură ecologică exclude utilizarea de pesticide, absolut toată gama de substanțe chimice folosite, de regulă, la culturile mari și nu numai. În ziua de azi, oamenii au devenit interesați să obțină profit prin orice mijloace și nu se mai gândesc la sănătate. Tocmai de aceea, noi facem altceva, vrem să obținem legume sănătoase.

Iulian Mareș: Dar un proiect de agricultură ecologică, așa cum este al vostru, nu are costuri mai mari? Dacă da, cum îi influențează rentabilitatea? Nu te obligă să ai prețuri de vânzare sunt mai mari?

Andreea Andrei: Nu neapărat, deoarece pe piață există acum foarte multe substanțe ecologice, care înlocuiesc tratamentele chimice și care nu sunt foarte scumpe. Un cost mare ai atunci când vrei să obții certificatul de produs ecologic, este o taxă de plătit, e o procedură ce durează mai mulți ani, implică teste. Acestea sunt costurile suplimentare, comparativ cu o cultură neecologică.

Iulian Mareș: Bun, tu spui că tratamentele ecologice pentru culturi sunt accesibile, există destule pe piață, pe de altă parte puțini sunt cei care le folosesc. De ce?

Andreea Andrei: Pentru că s-au lovit de problemele de care ne-am lovit și noi, adică dăunătorii și bolile. Ca să scape de griji, de toată lupta asta, adoptă varianta cea mai simplă, folosesc substanțele chimice. Dacă faci așa, nu mai vine niciun dăunător și obții și producție maximă. Practic, urmăresc maximizarea câștigului financiar.

Iulian Mareș: Asta înseamnă că nu se gândesc și la ceilalți, la clienți…

Andreea Andrei: Nu se gândesc! Nu se gândesc nici măcar la cei din familia lor, pentru că, automat, și ei consumă aceleași produse.

Iulian Mareș: Să revenim la tine. Cum ții echilibrul între munca într-o companie multinațională și aportul tău la un proiect agricol? Sunt cadre diferite, ce implică acțiuni diferite. Cum te regăsești în ambele?

Andreea Andrei: Clar, ambele implică efort, dar la birou e vorba de efort psihic, iar în agricultură este efort fizic. Dar, dacă ai voință și putere să le armonizezi, poți să îmbini utilul cu plăcutul. La birou, ești mai sedentar, automat prin muncă reușești să te descarci, să te echilibrezi. Cum alții aleargă în parc sau fac fitness la sală, eu merg acolo (n.n. la Frumușani), mă relaxez și, în plus, am beneficii vizibile, din producerea de legume.

Iulian Mareș: Faptul că lucrezi în bancă, te-a ajutat să îți pui amprenta pe modelul de afacere al proiectului vostru agricol? A existat vreun transfer de know-how?

Andreea Andrei: Da, cu siguranță da. Experiența din mediul bancar m-a ajutat să văd aspecte favorabile și aspectele nefavorabile ale unei afaceri, la planificarea cheltuielilor și în multe altele, am putut să fac un plan de afaceri foarte bine pus la punct și tot așa.

Iulian Mareș: În proiectul vostru, ați trecut de etapa încercărilor, de aceea te provoc să îți imaginezi că participi la o discuție cu oamenii care muncesc în corporații, dar visează să-și dezvolte afaceri proprii. Ce sfaturi le-ai da? Asupra căror riscuri i-ai avertiza?

Andreea Andrei: Le-aș transmite devizele pe care le am eu – „până nu încerci, nu știi dacă îți iese!” și, mai ales, cea din copilarie – „dacă vrei, poți!” .

Iulian Mareș: Și dacă încerci și nu iese?

Andreea Andrei: Măcar știi că ai încercat și nu ai regrete! Nu ai certitudini… Bineînțeles, trebuie să îți direcționezi toată energia pe direcția respectivă, dacă o faci cu jumătate de suflet, atunci sunt șanse mici.

Iulian Mareș: Ai vorbit de suflet… Are și beneficii sufletești ceea ce faci? Munca în solar sau pe câmp aduce în tine ceva ce nu simți în oraș? Ce găsești tu la Frumușani și nu găsești la București?

Andreea Andrei: Statul în aer liber, în primul rând, departe de nebunia de aici. Practic, am ales să înlocuiesc freamătul agitației din oraș cu zumzetul albinelor și freamătul frunzelor. E o detașare completă de mediul urban și fac asta pentru sufletul meu.

Iulian Mareș: Există o tendință la nivelul societății, îmbrățișată de tot mai mulți oameni, să își cultive singuri legumele și fructele necesare. Crezi că e un mod de viață al viitorului? Ținând cont că bunicii și străbunicii noștri au făcut asta, ca ceva normal. În mod cert sunt diferențe, dar care sunt?

Andreea Andrei: Din punctul meu de vedere, tendința asta ar trebui să fie una pentru toți. Numai că lumea modernă a ajuns copleșită de problemele cotidiene și destul de comodă în ce privește lucratul pământului. Am constatat asta personal, pentru că în mediul rural nu mai găsești oameni care să te ajute la muncă.

Iulian Mareș: De ce crezi nu se mai găsesc oameni care muncească în mediul rural?

Andreea Andrei: Cred că li s-au oferit alte variante, care implică mai puțină muncă, cred că și ajutoarele sociale au devenit un dezavantaj, mai ales când nu sunt acordate chiar corect. Dacă ne pasă de sănătatea noastră și a copiilor noștri, atunci astfel de proiecte cum e al nostru ar trebui să devină un mod de viață, să conștientizăm toți și să ne implicăm.

Iulian Mareș: Nu aș vrea să facem o confuzie, pornind de la situația concretă de la Frumușani, sunt foarte multe comune și mici orașe din județele limitrofe Bucureștiului care alimentează capitala cu forță de muncă. Nu este și asta un motiv pentru care în mediul rural nu se mai găsesc oameni pentru lucrările agricole? Concret, cum e situația la Frumușani?

Andreea Andrei: Poate fi una dintre cauze, pentru că, într-adevăr, mulți lucrează în București, dar în același timp, dintre cei care locuiesc în continuare în Frumușani, destui sunt… certați cu munca. Adică, sunt oameni care nu lucrează nici acolo, nici în București, nici în altă parte. Noi când am căutat personal, ne-am dus direct la cei despre care știam că nu au nicio ocupație și, efectiv, ne-au refuzat. În agricultură, e o criză a forței de muncă fantastică.

Iulian Mareș: Am vorbit tot timpul la plural despre proiectul vostru.

Andreea Andrei: Pentru mine, viața a avut multe teste, pe care am încercat să le trec cu maturitate. Sper că am reușit, deși uneori mi-am testat limitele singură. Printre acestea, și proiectul nostru, dar e evident că nu aș fi putut să fac asta pe cont propriu, mai ales că îmi împart viața între birou și solar. Am reușit împreună cu Mircea, un om extraordinar, omul lângă care îmi trăiesc viața foarte frumos în ultimii patru ani și sper să urmeze mulți ani de acum încolo.

Iulian Mareș: Privești către viitor… Care e viitorul afacerii voastre?

Andreea Andrei: Vrem să ne dezvoltăm afacerea, să montăm încă două solarii pe terenul pe care îl avem și, totodată, să deschidem în apropiere un mic magazin pentru vânzarea legumelor noastre. Noi perseverăm în convingerea că vom reuși.

 


Regata Valeriana

Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro