Așa cum reiese din prima pisanie a bisericii situată deasupra uşii de la intrare, scrisă pe piatră și făcând corp comun cu portalul, Biserica ”Sfinții Împărați” din Târgoviste, a fost ctitorită la 15 septembrie 1650 de către Matei Basarab şi soția sa Elena, ca o replică a bisericii Stelea, edificată de Vasile Lupu în semn de împăcare față de domnul Țării Românești.
Constantin Brâncoveanu a reparat Biserica schimbându-i totodată și hramul în Sfinții Împărați Constantin și Elena. Biserica a suferit mai multe reparații între 1731 şi 1732, când a fost acoperită de jupân Vasalache Frumușica, și din nou în 1753 de către fiul său Dragomir, de când datează și cea de-a doua pisanie a bisericii, zugrăvită în interiorul pronaosului, deasupra intrării.
În 1821, după uciderea lui Tudor Vladimirescu de către Alexandru Ipsilanti și năvala turcilor în Târgoviște, biserica a fost transformată în geamie, dupa care i-au dat foc, părăsind-o, așa cum reiese din sgrafitul situat pe faţada bisericii, în dreapta uşii de intrare: „1821…să (se) şti(e) când fu geamie”. S-a slujit în ea până în 1848, iar de atunci a fost părăsită, ajungând treptat o adevărată ruină: turlele căzute, fără niciun fel de acoperiș, inclusiv ușa de la intrare și ferestrele erau zidite, în afară de două, pe unde se mai putea pătrunde în biserică cu ajutorul unei scări.
Biserica Sfinții Împărați, poate fi considerată un model arhitectural prin forma planului, plastica monumentală a turnului clopotniței, contraforților de colț, model preluat la foarte scurt timp de alte două biserici: cea din Săcuieni (1654) ctitorită de către Neagoe Săcuianu, și cea din Bărbulețu (1662), de către Radu Crețulescu.
În 1915, vizitând monumentul, istoricul Dimitrie Onciul cerea „măsuri urgente”
pentru conservarea ruinelor bisericii Sfinții Împărați „în care s-au păstrat picturi murale cu portrete domnești”. Întrucât pereții bisericii erau „cu desăvârșire descoperiți”, Dimitrie Onciul propunea confecționarea unui acoperiș de lemn „pe stâlpi așezați pe dinafară, în preajma pereților”, pentru protejarea picturilor. De asemenea, Nicolae Iorga, vizitând orașul Târgoviște la începutul secolului al XX-lea arăta că această biserică este „întreagă, solidă și frumoasă”, dar în ea ”cad ploile și se îngrămădesc zăpezile iernii prin acoperișul sfărâmat, pentru punerea la loc a căruia lipsesc deopotrivă banii tuturora și ai fiecăruia.”
În acest context, preotul Constantin Nițescu-Zlatian (1895-1976), care se afla în comitetele de conducere ale Asociației Clerului Dâmboviței și Societății Corale Cântarea României, ambele înființate în 1919 și având sediul în casa parohială a bisericii Curtea Domnească, a început să se preocupe de soarta monumentele istorice din Târgoviște, ajungând astfel să cerceteze masiva ruină a bisericii Sfinții Împărați. Constantin Nițescu-Zlatian a fost profesor de drept și română la Școala normală din Târgoviște, profesor de religie la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, inspector general al învățământului militar din cadrul Ministerului Forțelor Armate, publicând cinci cărți, oferind prima monografie dedicată liceului militar de la Dealu, iar alte 19 lucrări au rămas la stadiul de manuscris, printre care și o Monografie a Târgoviștei.
Marcat de starea deplorabilă în care se afla ctitoria lui Matei Basarab, în scurt timp preotul Constantin Nițescu s-a adresat lui Nicolae Iorga, președintele Comisiei Monumentelor Istorice, rugându-l pe acesta să ia măsurile necesare și să o acopere cât mai urgent. Din păcate, răspunsul marelui istoric Nicolae Iorga nu a fost unul pozitiv: “…știu, dragul meu, cunosc importanța acestei biserici dar nu putem face nimic, nu avem fonduri…poate anul viitor, dacă vom putea face ceva. În tot cazul, mai treci pe aici…”. Cert este că, în a doua jumătate a lunii aprilie 1919, într-o ședință a Clerului Dâmboviței, preotul Constantin Nițescu a solicitat să i se dea o delegație cu ajutorul căreia să poată solicita maestrului George Enescu (îl cunoscuse în 1917, când student fiind, Constantin Nițescu se deplasa în același tren cu maestrul, dinspre Bârlad către Iași), să vină în Cetatea de Scaun a Țării Românești, cu scopul de a susține un concert în folosul bisericii Sfinții Împărați din Târgoviște. Ajuns să se întâlnească cu George Enescu, preotul Constantin Nițescu i s-a adresat astfel: “…maestre, am venit la dumneavoastră, să vă rog să dați un concert la Târgoviște, pentru o ctitorie veche, pentru o biserică ruinată”. Discuția a continuat, iar pentru a reda importanța acesteia, o reproducem în întregime:
”– Uite maestre, așa, așa, așa!…
– Te-ntreb numai atât: merită?
– Este ctitoria lui Matei Basarab, lăcașul în care se ruga el.
– Bine, bine, am înțeles, dar te întreb din nou: merită?
– Da, maestre, merită din toate punctele de vedere!
– Suntem datori să păstrăm comorile neamului și ai făcut bine că te-ai adresat mie. Primesc cu plăcere. O să vin pe 4/17 iunie 1919, iar acesta este programul pentru afișaj.
– Maestre, cu ce tren veniți, ca să vă așteptăm la gară…
– Vin cu mașina, nu cu trenul. Să-mi oprești trei camere la cel mai bun hotel și dacă se poate, una din ele să fie salon.
– Vai, maestre, se poate una ca asta? Avem unde să vă primim.
– Nu, nu, să faci așa cum îți spun eu. Nu trebuie să deranjăm pe nimeni.”
În ziua fixată de 4/17 iunie 1919, preotul Constantin Nițescu a reținut trei camere la hotelul din centru: o cameră mai mare și cu balcon, una pentru pianist și alta pentru șofer, iar la orele 16, l-a așteptat în fața grădinii publice pe maestrul George Enescu. Imediat, acesta a cerut să meargă să vadă biserica Sfinții Împărați, ascultând fiecare cuvânt al preotului Constantin Nițescu, ce-i prezentase la pas ctitoria lui Matei Basarab. La plecare, plăcut impresionat de ceea ce vazuse și ascultase, George Enescu a observat în partea dreaptă a ușii, pictat pe zid, un sfânt cu capul de capră: Sfântul Hristofor, întrebând detalii despre acesta. Preotul Constantin Nițescu, i-a răspuns: “…se zice că era un călugăr tare frumos și toate femeile se țineau lanț după el. Ca să nu mai fie ispită pentru nimeni, și-a luat capra și s-a retras ca schimnic într-o peșteră, dar și aici i s-a aflat urma. Atunci, s-a rugat lui Dumnezeu să-i schimbe capul cu al caprei sale și astfel și-a găsit liniștea și mântuirea”. Mulțumit de răspuns, George Enescu a completat, spunând: “Bine de mine că nu am de ce să mă rog să-mi schimbe capul”.
După vizitarea bisericii, cei doi s-au deplasat către sala unde trebuia să susțină concertul George Enescu și unde Cântarea României îi pregătise maestrului un mic concert sub bagheta dirijorului Gheorghe Rusu, fost elev al 
maestrului Muzicescu de la Iași. Seara, a avut loc concertul susținut de către George Enescu, care s-a dovedit a fi un real triumf, astfel încât, profund impresionat de publicul îmbrăcat în costum național, și rugat să mai susțină a doua zi un concert în matineu, maestrul a acceptat, cea de-a doua reprezentație având loc în ziua de miercuri 5/18 iunie 1919. După banchetul oferit de către Prefectura Dâmbovița în onoarea distinsului oaspete, a doua zi, George Enescu a vizitat ruinele palatului domnesc, biserica Domnească, biserica Sfânta Vineri (1446), cu mormântul doamnei Bălașa, soția lui Constantin Basarab Cârnul și mormântul Matildei Grecescu, fosta logodnică a lui Alexandru Vlahuță, unde poetul a scris memorabilele versuri:
“ Dormi iubito, dormi în pace, / N-am venit să-ți turbur somnul, nici să plâng / La ce-aș mai plânge pe-adormiții întru Domnul?”. De la Curtea Domnească, maestrul George Enescu a vizitat și biserica Stelea, ctitoria lui Vasile Lupu (1646), seara încheind-o la Mănăstirea Dealu.
După ultimul concert, preotul Gheorghe Brănișteanu, președintele Asociației Clerului Dâmbovița, i-a comunicat lui George Enescu că în urma susținerii celor două concerte, s-au strâns 18.500 lei, o sumă foarte mare pentru acea perioadă. Spre surprinderea tuturor, George Enescu a oferit personal încă 1500 de lei, spunând: “ Depuneți profesorului Nicolae Iorga 20.000 de lei în cap, ca să fie o sumă rotundă și să știți că am mai depus încă 2000 de lei la Prefectură, ca prim fond pentru un stadion”. De asemenea, profound impresionat de atmosfera de la Târgoviște, maestrul și-a plătit inclusiv camerele de la hotel, afirmând că nu dorește să știrbească nici cea mai mică sumă din banii strânși pentru biserica Sfinții Împărați.
Cu cei 20.000 de lei depuși la Comisia Monumentelor Istorice, preotul Constantin Nițescu s-a prezentat cu chitanța la profesorul Nicolae Iorga, care uimit de strângerea unei astfel de sume, a concluzionat: ”Dacă George Enescu a dat concert pentru biserica Sfinții Împărați, nouă nu ne mai rămâne decât să ne apucăm imediat și s-o acoperim”. Astfel, biserica Sfinții Împărați din Târgoviște a putut beneficia după lungi așteptări, de o consolidare importantă, fiind acoperită și învelită, evitându-se totodată degradarea lăcașului de cult.
Prof. Dr. Cornel Mărculescu
Școala Gimnazială Dora Dalles Bucșani
Facebook
WhatsApp
TikTok
