1.
Solfegiu
Se plimbă vântul palid și oftează
Că plouă cerul stins peste hotar,
Iar stâncile sărace lăcrimează
Că n-au Carpații să dea țării dar.
Mă strigă Dunărea din piept că-i fuge apa,
Și peștii-i dorm striviți de piruete…
Pianului din câmp îi tace clapa
La Do minorul sobru de egrete.
În Marea Neagră cântecu-i mai dulce
Că Sol majorul scoicii curge-lavă
Pe la urechea valului, să-l culce
Când apa îi e Soarelui enclavă.
Se plimbă stânca goală ca un prunc,
Dar chipul îi e vechi și plin de țară,
Când vântul mă tot roagă să-l arunc
Pe Do minor într-o cafea amară….
2.
Mai sus de teorii
-schițe în culori-
Mă ceartă Arhimede că nu i-am spus nimic
Despre cărarea verii ce iarăşi se usucă
Şi mă trimite-n toamnă cu normă de nălucă
Şi cu izvor în plete şi ceai într-un ibric.
Pitagora mă ceartă că nu ştiu teoreme
Şi tot ce-adun şi scad dă rezultatul „Doi”
Că tot împart luceferi şi enervări şi ploi
Pe când sfioşi călugări aruncă anateme.
Şi Galilei tot țipă de-mi zguduie sistemul
Că se învârte-n juru-i un zâmbet pal pictat
Ce nu concepe „Doiul” ca număr nepătat,
Ci ca pe-un dans de flăcări ce mistuie blestemul.
Iar Thales e nervos şi-mi strică geometria
Că are două laturi cusute delicat
Pe baza grea din gene de ochi alambicat
A simplului triunghi ce-şi cântă reveria.
Doar Einstein îmi zâmbește ca unei teorii…
E relativă spusa, privirea e şireată.
Cu primăveri absconse încerc să fac o plată
Spre câmpul plin de spice şi-arat de bucurii.
3.
Ținuturi spre zi-lumină
Să fim mai buni e o idee
Pe care toți o cred banală
Și au senzația că zmeie
Se înalță chiar și fără scară.
Ce uită oamenii de azi
E că pământul mori învârte
Și-așteaptă ușa să-i deschizi
Ca să te miruie pe frunte.
Fă-ți treaptă în fiece zi
Dintr-un cuvânt ereditar
Și schimbă tonurile gri
Cu verdele unui stejar.
Mai bun ești când urmezi o cale
Și când te-abați să ceri lumină
Sau când prăpastia din vale
Prietenă vrea să-ți devină.
Mai bun ești când nu te oprești
Din căutări spre absolut
Și-atunci când nici nu mai gândești
La binele ce l-ai făcut.
Răsplata pentru tot se-ntâmplă
Când scara urcă-n curcubeu
Și lumea se preface suplă
În fracu-i alb de corifeu.
4.
Vis adormit
Să crezi în zâne și-n povești,
În mere de-aur coapte,
Să crezi în porțile cerești
Și-ntr-o cafea cu lapte…
Să crezi în slujba unui nuc
Pitit pe după dealuri
Să crezi că și doar c-un papuc
Poți alerga balauri.
Să crezi în dimineți albastre
Și-n feți frumoși cu plete
Să crezi în fine capodastre
Și-n muzici desuete.
Să crezi în lume și-n destin
Și-n apa vie a serii,
Să crezi în robul celestin
Și-n gustul primăverii!