1
Am început să scriu
Scrisori doar gândurilor mele
Amintirilor mele
Căci mulți prieteni au murit
Chiar și profesorii mei de frumos
Manu Ștefan de exemplu
Și idolii mei în poezie
Care s-au mutat în sferele cerești
De unde ne privesc înțelegători
Am început să scriu doar gândurilor mele
Pentru că sunt singur
Din ce în ce mai singur
Printre poeți și printre oameni….
deși mai exista prieteni care îmi oblojesc singurătatea
cu dragoste lor și a lui Dumnezeu…
2.
L-am invitat pe Socrate
Iubito aseară
Mă tot întreba despre tine
Și nu știam ce să-i răspund
Am încercat chiar să mă trezesc
Dar Socrate mă dojenea
Zâmbind blând
Tot la trezie ajungem
Dar nu așa dintr-o dată
Adevărul se află încet
Parcurgând răbdător
Maieutica toată
Și iar se puse cu întrebatu pe mine
Începusem să înțeleg câte ceva
Și așteptam cu sufletul în palmă
Să răsari firesc undeva
Să i te arăt triumfător
Iată Socrate concluzia la care am ajuns..
Erai pe aproape sunt sigur
Când i-am văzut cupa cu otravă în mână
Era dimineață
A zâmbit doar spunându-mi
Încet noapte bună…
3.
Te privesc fără să simt vreo teamă
sau o dorință nebună de mărturisire
pur și simplu să te țin de mână
ca pe un copil
căruia să-i spun nimicuri
povestea simplă a unui gest naiv
nu e decât o zi ca oricare alta
în care brusc dor mi se face
să iau un tren către
niciunde
pentru a-mi îmbrățișa copiii-mi revoltați
nu e decât o zi în care iar cred
că Dumnezeu există…
4.
Am început să scriu
Scrisori doar gândurilor mele
Care sunt portretele celor pieriți
De care îmi este teribil de dor
Stau printre cei gălăgioși
Fără niciun pic de tăcere
Printre cei credincioși fără
Nicio credință
Printre cei pioși fără pioșenie
Stau singur cu singurătățile mele
Și îmi inventez scrisori
Către cei care sunt doar
În gândurile mele și unde sper
Ca acolo duc o viață ferice
Aștept poștașul
Ce le va duce la destinație…
Facebook
WhatsApp
TikTok
