DUMINICA DE POEZIE – Mircea DRĂGĂNESCU – Poezii de azi

1

Dintr-un volum viitor

 

Tra la la la

tra la la  tra la la

este frig in țeasta mea

și e bine-n racla mea…

oasele-mi dansează-ntruna

până când de pe cer luna

țăndări s-ar făcea

și-ar ploua

și-ar ploua

peste așezarea mea

tra la la

zii mai tare lăutare

tra la la la la la la

și sub ploaia de osândă

am să stau cu-n ochi la pândă

ca un far în întuneric

să văd ce se va-ntâmpla

tra la la la tra lala…

 

2.

 

Îți aduci aminte dragă

De dialogul față în față

În care tu ai recitat o poezie de-a mea

Narcisa

Iar eu am cântat cam fals desigur

Iarba de acasă

Eram tineri și inconștienți

Dar eram paradoxal frumoși

Ca acum în această

Poezie târzie

Fără fardul patinei ce ne minte

Am fost tineri și

Fericiți…

 

3.

 

Nu vreau să estompez trecutul

Și nici să-mi retușez

Pozele din liceu

Doresc ca totul să fie

Așa cum a fost

Cu umbre și lumini firești

Viața este alb gri

Iar nu colorată

Ba uneori chiar neagră

Așa cum va fi

Ultima poză emailată

Prinsă-n ciment…

 

4.

 

Antipoem

 

Este aproape 18

Și ecranul ferestrei s-a stins

Stejarul din fața ferestrei

Nu mai poate să lumineze

Și eu trebuie să găsesc

Un alt motiv de speranță

Noaptea de pildă

Plină de visele frumoase

De altădată

Dar coșmarurile dar coșmarurile.

Așa că încerc consolarea că

Vaccinul va veni la timp

Și pentru mine și pentru familia mea

Vise Doamne  vise frumoase…

 

5.

 

O preistorie a sentimentelor…

 

Am crezut că ne duce acasă

trenul cel lung și pufos ca un nor

ce din tunelul albastru

nu vrea să mai iasă

și simt că se întâmplă ceva

întristător….

zgâlțâi pasagerul de lângă mine

și-l întreb ceva 

eu vreau să cobor

dar nimănui nu-i pasă de mine

și-n trenul cel lung este cald 

și-i pufos ca un nor

recunosc un peisaj deodată

bătrâna mea mama 

zâmbindu-mi ușor

și vocea-mi desprinsă de mine

se-nvârte turbată

vreau să cobor să cobor să cobor

nu se mai poate

un altul din mine

îmi chicotește răzbunător…