1.
Să sari către lună
A reîntregi
Sculpturile secundelor trecute,
Ținute strâns în sforile uitării:
Să dezmembrezi,
Uitând de ce și până unde zboară,
Toate minutele sub valurile mării.
Cine ți-a zis
Că poți să mergi până se lasă ceața,
Fără să-ți cheme pasul lin pădurea?
Că poți avea în față dimineața,
Peste câmpie, peste pământ și drum,
Fără să ai în spate înc-o noapte,
Pierdută iar în negură de fum.
Greșește-acum,
Și va greși mereu, ca-ntotdeauna,
Fiindcă nu e un narator omniscient.
Ar fi absurd să vrei să atingi luna,
Când ai pe frunte scris atât de mare:
Repetent.
Nu e firesc, de altfel, să respiri în mare,
Cum nu e logic să sari către lună.
Fă-o, când nu e nimeni care să te pună:
Când îți surâde-a valului chemare,
Închide ochii, ține-mă de mână.
Rămâi pe pământ,
În prezent.
2.
Frică
Frica mea de scris poezii
Seamănă cu frica de prezența ta.
Ambele cu același iz de
Câine rătăcit singur în ploaie
Căutându-și lesa.
3.
Ajutor
Un cactus fără țepi
E ca și cum ai vrea
O lingură
Fără toate ecuațiile trigonometrice ale formei ei.
Ajutor,
Mi-e foame dar nu am învățat tabelul funcțiilor.
Oare poți mânca ciorba cu furculița?
Facebook
WhatsApp
TikTok
