1.
O dungă neagră
Se întâmplă câteodată
să ai pe față o dungă neagră
pe care o văd doar ceilalți…
Tu nu vezi nimic!
Tu doar simți
că ceva te strânge
şi te ține departe de gândul bun.
Toți îți spun că eşti insuportabil,
că n-ai nici cea mai mică idee
despre cum e să fii fericit,
că te-ai pierdut cândva într-o călimară
în care nici cea mai scumpă peniță
nu îşi mai putea înmuia vârful auriu…
Nu lăsa pe nimeni
să te facă premiant
în ştiința care se ocupă cu suflete bătrâne.
Dacă ai ceva de demonstrat,
arată lumii întregi
cât de bine e
să rămâi repetent în fericire.
Fericirea e ca un fel de veşnicie a ochilor.
Chiar dacă în apropierea pleoapelor obosite
mai aleargă din când în când
câte un rid rătăcit,
niciodată nu vor fi destule
încât să umbrească zâmbetul repetentului…
Chipul e frumos
numai atunci când sufletul
se ocupă ca tu să ai machiajul perfect…
2.
Azi-albastru
Dacă l-ai avea pe ieri,
ai fi un om bogat şi încrezut…
te-ar ruga cerul să-i şopteşti
ce părere ai despre nuanța lui de azi,
iar tu ai striga că eşti prea bogat,
nu-ți pierzi timpul cu o mare de nori
care dintotdeauna a fost albă
şi pe care o poți cumpăra oricând.
Dacă l-ai avea pe mâine,
ți s-ar părea că timpul te obligă să uiți,
să creşti,
să uiți că ai crescut
şi să mori…
Poştaşul ți-ar pune în fiecare mâine
câte o factură în cutia care scapă neînjurată
doar atunci când se rătăceşte
câte o scrisoare de-a vecinului
prin ale tale
şi te mai amuzi de micile lui secrete…
Altfel, fiecare mâine îți aminteşte cât de dator eşti.
Însă dacă l-ai avea pe azi,
nu ți-ar mai fi dor de nimic…
ai şti că gândurile sunt comune
şi că vântul bate peste tot la fel,
numai că nu toți copacii sunt bine scufundați în azi.
Ce e mai frumos la azi?
Sigur că au existat frunze şi ieri…
şi mâine,
dar ale lui azi au mai multă culoare,
sunt mai proaspete
şi nu se lasă pictate în culorile lui mâine…
Ele sunt sincere
şi îți spun când pielea ta este mai uscată decât pământul
când e secetă.
Ele,
atunci când îți cad pe nas,
te fac să privești nervos în sus
chinuindu-te să înțelegi cine a îndrăznit să te deranjeze.
Şi tot azi
îți trece supărarea pentru că,
plimbându-ți ochii pe sus,
după frunze,
le-ai dat întâlnire cu văzduhul…
Şi-ți vine să râzi de albul banal
pe care l-ai fi cumpărat ironic ieri.
Azi nu mai e nici alb, nici banal.
Azi e o mare rafinată de albastru ce nu te costă nimic…
3.
Praf de cer
Alergând printre zile rătăcite de Soare,
m-am împiedicat
și din colțul gurii mi s-a scurs un zâmbet
amestecat cu puțin praf
de pe ulița veche pe care locuia bunica…
De ce am râs?
Pentru că niciodată praful
nu mi-a gâdilat nasul cârn
mai tare ca acum…
Dacă m-aș fi întâlnit cu dorul de mine,
mi-ar fi spus să trec pe la magazin,
să cumpăr idei pentru seară,
dar nu, el n-a venit…
m-a lăsat să înfulec
urme de iarbă crescută printre pietre…
Pentru că m-am împiedicat frumos,
venise alt dor să mă ridice din iarbă
și să mă gâdile mai tare
cu praful bunicii plecată în excursie cu Lord,
câinele casei,
la Peștera Eternității,
acolo unde cred oamenii că ajung avioanele
când se pierd între nori…
Facebook
WhatsApp
TikTok
