DUMINICA DE POEZIE – Cristina Monica MOLDOVEANU

1.

Crina 

zeul casei se trezește de dimineață și face puțină curățenie –
așază norii roșii la răsărit și stinge luna cu un singur deget
vântură praful de pe pervazuri și praguri, învârte roata fântânii,
mai ridică prin grădină și toate rochițele rândunicii
mută pisica din coșul cu rufe pe scaunul din bucătărie,
trage de ciorapii și chiloții de pe sârme ca să se usuce mai repede
aruncă vreo două-trei albine în cupa unui crin alb
din care fură el cea mai mare parte de nectar
și Crina, fata care stă în căsuța albă, zâmbește

și ce dacă? Nu mă interesează, spune-mi altă poveste
știu și eu că toate lucrurile încep frumos de dimineață

ei, după-masa e altă poveste –
femeia aceea singură pe care o privești cu ocheanul, adică eu,
fumează țigară după țigară să-și distrugă arborele traheo-bronșic
și zeul o trage de mânecă să se oprească, fiindcă ea nu vrea să moară,
dar ea nu și nu, cu părul ghemotoc și sufletul ca un fel de nuferi cu broaște
ca în basmul cu Degețica, stă ca un băț în fund și fumează,
se gândește la viitorul ei pe scaunul din bucătărie
nu vezi? sunt eu acolo, dincolo de vitraliile tinereții,
Crina, cea cu ochii cristalini

și ce dacă? spune-mi altă poveste,
toți știm că oamenii singuri sunt triști

ce pot spune? povestea care începe cu a fost odată ca niciodată,
povestea adevărată, încă nu s-a scris, le stă tuturor pe vârful degetelor,
este povestea în care tu nu o mai vezi,
doar omul care măsoară umbra copacilor în lucși și parfumul crinilor în uncii
o mai găsește pe Crina din când în când, ca pe o umbră sau o aromă
și stă de vorbă ca între bărbați cu zeul casei, care dormea odinioară
ca un fulg alb în leagănul Crinei.
Acum Crina nu mai are casă, dar zeul încă există. Poate că Crina
nici nu a existat, ci doar a trăit printre florile care au răsărit întâmplător,
nebătute, nealtoite. Ea a trăit numai acasă.

 

Delfinul (poezie pentru copii) 

ascuns sub creasta unui val,
plutește-n zare un delfin
cu numele de Afalin,
căutându-și mama lângă mal.

e singur și e trist de ieri
și nu mai vrea să se întoarcă
în larg, căci foamea îl încearcă
și mama lui nu-i nicăieri.

pe mama lui cum nu e alta
printre delfini cu botul gros
au prins-o într-un golf pietros
din Marea Neagră, lângă Yalta.

și Afalin încă o cheamă
flămând și singur tot mereu,
micuțul nostru cetaceu,
în voia sorții, fără mamă.

Fântâniță de haiduc 

fântâniță de haiduc
eu rămas-am sângur cuc:
mândra mea de astă vară
o fugit în altă țară

cu un domn de la oraș
la poprire simbriaș
iar eu trag din greu la coasă
să găsesc altă mireasă

frunză verde de mohor,
greu îi dorul călător,
ea acolo, eu aice,
zâcă lumea ce va zâce

oi pleca și eu departe
să învăț mai multă carte
și să uit de dor și-amar
la popii din seminar

iar de-o fi să nu mă-nsor,
mă alătur fraților,
sus la mânăstire-n deal,
frunzuliță de podbeal

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro