1.
(Tablou
de ceva vreme,
norii apun în formă de acuarelă
aruncată pe un șevalet
de suflet.
observ asta zilnic, stând la geam,
și realizez că
principala nuanță la realizarea acestei
treceri bruște de la zi la noapte
e nuanța singurătății.
sufletul e rogvaiv, e frumos,
cum a fost la începutul lumii,
singurătatea Adam plus singurătatea Eva.
mă cuprinde o moleșeală când
respir seară de seară
prospețimea apusului spectral
zugrăvit cuminte pe cer.
când nu sunt deranjat de gânduri,
dincolo de pictura cerească,
te văd pe tine, cum stai în profil,
și știu că schițezi un zâmbet când
zăresc semiluna.
zâmbești până spre dimineață,
ești acuarelizată în întuneric,
și până când cocoșii cântă în ogrăzi,
te privesc în ochi,
după lungi căutări printre stele.
câteodată, când îți picau ochii
în pământ, știam că trebuie să-mi
pun o dorință, așa că într-o seară
am vrut să ne unim semilunile
într-o lună plina de iubire,
care să roiască în jurul sufletelor noastre
pictate în albăstriu, mov, sângeriu….
…și alte acuarele.)
2.
(ne autodistrugem
toți șerpii ăștia metalici cară într-una povești
oameni aparatură mai puțin
suflet și minte gândesc
din postura de suflet sunt imaterial
aș zice ei nu înțeleg fenomenul
totul e în contre-emploi
față de motivul suprem pentru care trăim
tot ce văd sunt suflete
cablate la autodistrugerea propriului suflet
poleiala asta ieftină și totuși scumpă atrage
sufletele precum pânza de păianjen
musculițele pași mulți și repezi
spre ce și pentru ce îmi trec prin fața retinei
stau jos și îmi place să cred că le ține de urât prezența mea
celor care se
așază lângă mine afară
până și vremea complotează împotriva anormalității
gândurile mele nu au punct)
ANDREI MIHAIL RADU este unul dintre cei mai talentați violoniști ai generației lui, plecat de aici, din Târgoviștea noastră, pe care n-o uită niciodată…