DIN CRONICI DE AZI – Silviu MILOIU – Rănile prezentului

În anul 1908, cuplul Elisa și Ion I.C. Brătianu achiziționa de la un membru al familiei Fălcoianu un teren întins „plantat cu arbori seculari” pe strada care purta numele lui Lascăr Catargiu, unul dintre adversarii liberalilor din secolul anterior (astăzi, strada Biserica Amzei). În acel loc, marele arhitect Petre Antonescu, un apropiat al familiei Brătianu, va începe în anul 1908 ridicarea unei case de locuit pentru cuplul ale cărui activități solicitau prezența în apropierea Palatului Regal și a elitelor politice românești. Trei ani mai târziu, corpul principal al edificiului, realizat în stil neoromânesc, era finalizat, acesta având o deschidere către grădina amenajată în partea din spate.

Clădirea era inspirată de o aripă de mănăstire muntenească care îmbrăca funcționalitatea unei vile pariziene, dar și de casele brâncovenești și cantacuzine, cu bolți, cupole și capiteluri bogat decorate. A urmat, între 1911 și 1913, construirea celui de-al doilea corp de clădire, aliniat cu trama stradală, comanda fiindu-i încredințată aceluiași arhitect. Mare pasionat de lectură, Ion I.C. Brătianu a alocat un spațiu generos bibliotecii familiei ale cărei începuturi se regăsesc la Florica.

La 11 iulie 1925 se constituia „Fondul I.I.C. Brătianu”, iar câteva luni mai târziu „Aşezământul Cultural I.C. Brătianu”. Aceasta avea menirea de a pune la dispoziția publicului interesat bogata bibliotecă a familiei Brătianu, extinsă, de altfel, după moartea marelui lider român, de același Petre Antonescu, la comanda Elisei Brătianu, între 1928-1930. În ultimii ani ai deceniului al IV-lea, 1936-1940, se ridică, după planurile arhitectului Alexandru Iosif, cu anumite influențe Art Deco, și o Sală de Festivități, ceea ce antrenează și modificări ale fațadei principale, pentru a permite deschiderea unei noi intrări.

Data de 24 noiembrie 1938 aduce și dezvelirea statuii lui Ion I.C. Brătianu, executată de marele sculptor Ivan Meštrović după planurile lui Mario Stoppa, unul dintre arhitecții Bisericii Italiene. Era cântecul de lebădă al unei familii și al unei epoci, Elisa Brătianu având să îndure cele mai crunte privațiuni după instaurarea regimului comunist. Între timp, casa și așezămintele fuseseră donate Academiei Române.

Acesta este spațiul unde pășeam pentru prima dată, ca student la Istorie, în anul 1996, în vederea cercetării bogatului său fond de documente, și pe care am continuat să-l vizitez până în urmă cu câțiva ani, bucurându-mă, mai ales vara, de răcoarea și atmosfera senină a acestei case aristocratice în care timpul părea a se fi oprit în loc.

Revederea acesteia a venit ca un adevărat șoc. Ce s-a întâmplat în acest interval de timp ne este dezvăluit de istoricul Georgeta Filitti într-un număr din revista „Historia”: „Ca moştenitoare legală, Academia Română trebuie să facă demersurile corespunzătoare. Numai că de fiecare dată când o mărturie istorică dispare sub ochii noştri se invocă lipsa banilor, cererile de revendicare, rentabilitatea redusă. Cu ani în urmă, firma franceză Bouygues (cu mai multe construcţii realizate în Bucureşti) a propus un parteneriat: să folosească o parte a clădirii pe termen determinat, în schimbul restaurării întregului ansamblu; oferta a rămas fără răspuns. Dacă în cazul de faţă Academia Română dovedeşte indiferenţă, pentru toate clădirile lăsate în paragină se fac vinovate autorităţile de resort. Doar în vecinătatea Aşezământului e o casă părăsită. Pe aceeaşi stradă, Christian Tell, casa Pamfil Şeicaru e la fel abandonată. Pe Calea Victoriei, Palatul Ştirbei şi Casa Cesianu (fostă ambasadă a Germaniei, fostă cabaret) stau ferecate. Peste drum de Academia Română sunt resturile casei primului-ministru Barbu Catargiu. Acolo funcţionează o policlinică. „Arată ca un grajd din Bosnia” – după spusa unui vizitator croat. Un elementar simţ estetic este complet absent în rândurile factorilor de decizie. Agitaţiile, când şi când, ale unor bine intenţionate ONG-uri nu rezolvă lucrurile. Dacă priviţi Aşezământul de pe partea bulevardului Dacia veţi constata o singură îmbunătăţire: statuia lui Ionel Brătianu, operă a sculptorului croat Ivo Mestrovic, nu mai e „împodobită” cu pâlnii, coşuri sau cozi de mătură, ca până mai acum doi-trei ani. Asta, fiindcă s-a instalat acolo un post de supraveghere. Dar tot în preajmă e de semnalat o baracă sordidă de tablă, mâzgălită cu grafitti, fără firmă, dar ştiută de toată lumea: e librăria de la Muzeul Literaturii. Găseşti acolo de toate, doar să ai timp să cotrobăi prin maldărele de publicaţii. Vinovaţii? Noi, cei indiferenţi.”

Silviu MILOIU este un reputat istoric, profesor universitar și, dincolo de toate, absolvent de „Carabellă” târgovișteană…

Distribuie:

Locuri de munca

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro