foto – Florian Colea
Cronica de sub Deal
Patriarhale gânduri se scutură din minte
Peste discursuri oarbe, cu ţara mă petrec
În pragul celor sfinte, e linişte-n cuvinte
Iar paşi-mi bat în ceafă, şi năduşeli mă trec.
M-acopăr cu istorii din lumi străine nouă,
Ce mărginesc uitarea, în nesfârşite hărţi
Târgoviştea renaşte, pe Ialomiţa plouă
De prin tipare veche, cu primele ei cărţi.
Se scriu Liturghiere, la mese de zeţari
Vestiţi în nalta şcoală, slavonă, de la sud,
În Curtea de la Dealu, din criptele ei mari
Doar strigăte de luptă şi gemete se-aud.
Bătrânul Mircea trece, în grabă, ceasul morţii
Dinspre Amlaş şi până spre Pontul Euxin,
O oaste încă luptă cu semiluna Porţii,
În cronici consemnate de scribul bizantin.
Boieri de ‘naltă viţă se-adună peste curte
Şi pun la cale ţara, pentru ai lor urmaşi,
Aproape imposibil ca Ţepeş să înfrunte
O boală netratată de-ai săi înaintaşi.
Sub zodia trădării, din Alba se coboară
Un despot al Unirii, cu sângele de dac
Vărsat pe câmpul Tordei, sub piatra funerară
Doar capul ne priveşte, când clopotele tac.
Întreaga demnitate-i călcată în picioare
De unguri, ori de oastea mai marilor viziri,
Trimisă să sfărâme mai vechile hotare,
Clădite doar cu jertfe şi sânge de martiri.
Cenuşă şi revoltă rămâne-n urma lor,
Şi ploaia de-nţelegeri, primite ca pe-un dar,
În mijlocul furtunii, o parte din popor
Se leapădă de Tudor, prin grecii din Fanar.
Şi colbul se aşterne pe-ntinsele ruine
Ce zac neferecate, la vremuri de tâlhari,
Sub versurile sărace, de prea-puţinul bine
Doar Cârlova recită ţăranilor plugari.
Din bruma adunată pe frunza dintre vii
Răsar în buza toamnei, sub ropot de caleşti,
Întâiele poeme, refren de nostalgii
Se scutură pe vale, la nord de Văcăreşti.
Sub zodii ne-mpăcate, înspre amurgul serii,
În miez de rugăciune păşeşte Heliad,
Să-şi libereze mama din cleştele durerii,
Căci lacrimi de copilă, pe braţele ei cad.
Şi clopote bocesc, în drum spre Mănăstire
Ecou-ngenunchează, sub fulgii de zăpadă
Recită din poetul, de fără nemurire,
Şi stelele lumină, iar norii stau Grămadă.
Tot gerul dinspre iarnă se leapădă de jale
Şi-ngheaţă fantomatic rafalele de arme,
În lumea fără oameni, sub capetele goale
Trecutul se îngroapă, la margini de cazarme.
Şi ţara se cufundă, la poalele Chindiei
Tronează îndoiala, tablou-i ireal,
Iar Dumnezeu se roagă din umbra veşniciei
În fosta capitală, ce-a vieţuit sub Deal.
Dimitrie-Sorin Pană