DE DINCOLO DE STATUIA LIBERTĂȚII – Dana NEACȘU – Un Oscar pentru postul de Paști – fără gust, doar sare și piper

De ani de zile conservatorii au deplâns influența Hollywoodului asupra normelor și moravurilor americane. Dar ce s-a întâmplat la televizor, duminica trecută, ar trebui să potolească orice astfel de temeri. Departe de a-și prezenta influența  asupra vieții americane, cele 93 de premii Oscar au confirmat că industria cinematografică americana și-a atins un abis al neantului escapismului de substanță. Încep cu decizia inexplicabilă de a renunța la clipuri din filmele nominalizate în favoarea  prezentatorilor și câștigătorilor, care au spus aberații și cam tot ce aveau în minte, nebăuți fiind. Mare greșeală: actorii buni folosesc minunat cuvintele altora, nu ale lor, altfel ar fi scriitori. Sigur, observațiile actriței-regizoare Regina King despre verdictul lui Derek Chauvin din Minneapolis și despre abuzurile poliției au fost cu buna intenție, dar erau aberante: o milionară plângându-se că nu-i este mai bine. Sau actorul Daniel Kaluuya aberând despre Dumnezeu și apoi mulțumindu-le părinților săi că au făcut sex și l-au procreat. Chiar așa, să dăm cuvântul liber la actori? 

Temele reprezentate de filmele nominalizate pentru cel mai bun film (feminismul #MeToo, militanța neagră din anii 1960, situația unui lucrător Amazon etc.) aveau tot farmecul și atracția unei colecționări de fonduri publice. Dar, ca și Bill Maher, nu spun că Oscarurile din acest an au fost prea politice. De departe, nu… Dar au fost teribil de plictisitoare.
Cu două săptămâni înainte de difuzarea premiilor Oscar, gazda HBO a emisiunii „Real Time with Bill Maher” a spus că, după un an de Covid-19, spera la un mic escapism de la Hollywood. Însă
„judecând după nominalizații la cel mai bun film din acest an”, a spus el, „nu ai putea să te simți mai prost la filme, dacă ar exista un asasin în masa în sala de teatru”.

 

Iată rezumatul său al concurenților, începând cu „Nomadland”, care a luat premiul pentru cel mai bun film (l-am văzut și ar fi putut fi considerat un documentar interesant):
„Nomadland este filmul despre femeia care ajunge să locuiască în duba ei după ce soțul ei a murit de cancer. În „Iuda și Mesia Negru”, FBI îl ucide pe liderul Panterelor Negre și în „Procesul din Chicago 7” FBI îl ucide din nou pe liderul Panterelor Negre. În „Femeie promițătoare”  Carey Mulligan se răzbune pe un violator criminal, dar si ea moare ucisă… „Sunetul metalului” este despre un muzician surd. Iar „Tatăl” este despre un octogenar care coboară în demență. „Minari” este povestea imigranților coreeni săraci în Arkansas care își pun toate resursele într-un hambar, dar apoi bunica are un accident vascular cerebral și o arde. Acum bucurați-vă de spectacol!”

Sau ca Anthony Hopkins, care nici măcar nu a deschis televizorul. Când a fost anunțat  câștigătorul surpriză pentru cel mai bun actor, s-a dovedit că tânărul de 83 de ani dormea profund în patul său de acasă, în Țara Galilor. Declamarea lui Maher de șapte minute https://youtu.be/4AK-vrk9R-s a fost mai distractivă decât orice moment în cele 3 ore și jumătate de difuzare a Oscarului de duminică, din care am văzut selecții luni. Evaluările de peste noapte confirmă că Maher a atins o coardă cu publicul: Variety raportează doar 9,85 milioane de telespectatori pentru ceremonia din acest an, în scădere față de minimul său record de 26,5 milioane în 2018.

Nu aș vrea să se creadă ca sunt împotriva temelor sociale. Doar împotriva imposturii mediocre care vrea să-și ascundă mediocritatea sub atitudinea că le-ar pasa de mase…  Dar Hollywood aficionado știu ca a fost un timp când Hollywood avea cojones.  Oricare v-ar fi sentimentele  despre Uniunea Sovietică, comuniștii din Hollywood au știut cel puțin să scrie. Dalton Trumbo a câștigat un Oscar pentru „Roman Holiday” (deși nu va primi credit decât decenii după aceea din cauza listei negre). Ring Lardner Jr. a câștigat cel mai bun scenariu original cu Michael Kanin pentru „Femeia anului”, cu Katharine Hepburn și Spencer Tracy în rolurile principale. Regizorul Edward Dmytryk, care ulterior s-a inversat și a depus mărturie, ne-a oferit clasice precum „Murder, My Sweet” și „The Caine Mutiny”. Apărătorii Hollywood-ului ar spune că Oscarurile din acest an reprezintă alegerea artei în locul atracției în masă. Se amăgesc. Impostura mediocră…. Sărăcia imaginației… Cei mai buni nominalizați din 1939 – „Gone with the Wind”, „Goodbye, Mr. Chips”, „Stagecoach”, „Love Affair”, „The Wizard of Oz” – indică un moment în care Hollywood-ul nu disprețuia publicul său și a produs multe filme care au avut atât atracție populară, cât și merit artistic.

Cu siguranță spune ceva trist că profesioniștii calificați în artele vizuale nici măcar nu-și pot ține publicul o noapte. A fost o noapte despre ce e rău în America acum: o lipsă a virtuții în favoarea semnalizării virtuții, iar asta deosebește un actor bun de un actor, un film bun de un film: autenticitatea. Publicul discerne și el. Iar când Academia era ocupată să se aplaude pentru că, iată, a adus „cele mai diverse premii Oscar vreodată”, americanii au schimbat canalul.  „Nominalizările la Academie obișnuiau să spună „Uite ce filme grozave face ”, zice Bill Maher. Greșit, în opinia mea, el a adăugat: „Acum spun: uite ce oameni minunați suntem”. Dacă ar fi spus asta m-aș fi uitat. Din nefericire au spus: „Uite cum ne prefacem noi că ne pasă”. Nici mie de voi…

DANA  NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York, profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și dâmbovițeancă de pe malurile Ialomiței…

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro