1941. Mareşalul Antonescu a înfrânt rebeliunea legionară şi pregăteşte intrarea ţării în războiul pentru recucerirea Basarabiei. Dâmboviţa este privit ca având o importanţă vitală în acest sens, datorită resurselor naturale, vitale pentru nevoile armatei; pentru ca exploatările de petrol şi cărbune să decurgă normal era însă nevoie de o stare de linişte, în rândurile lucrătorilor din zona extractivă.
O notă informativă din 20 aprilie 1941, emisă de Prefectura locală, prezenta situaţia de la schela Gura Ocniţei „aparţinând Societăţii petrolifere Prahova”, care avea un număr de 776 de salariaţi, în mare parte nemulţumiţi de salariile mai mici decât în orice altă societate.
Petroliştii deschid un contract colectiv de muncă, astfel că Judecătoria din Târgovişte hotărăşte majorarea salariilor cu 25%. Cu toate acestea, Societatea înaintează recurs la Curtea de Casaţie, însă continuarea stării de nemulţumire a muncitorilor determină solicitarea din partea Prefecturii, pentru o intervenţie guvernamentală, în accelerarea stopării crizei apărute.
Se pare că nici în 8 iunie 1941 această situaţie nu-şi găsise rezolvare, dacă avem în vedere faptul că Legiunea de Jandarmi Dâmboviţa, prin comandantul său constata o stare de nemulţumire a salariaţilor, ca urmare a dorinţei acestora, de înfăptuire a unei egalizări salariale, în rândul societăţilor petroliere. Pentru o mai bună supraveghere a stării mulţimii, se lua măsura infiltrării, printre salariaţi, a unor agenţi sub acoperire.
Autorităţile solicită, în mai multe rânduri alimentarea acestor zone-cheie, cu alimente de strictă necesitate, care lipseau, la rândul lor, din pricina războiului. Astfel, la 18 iulie 1941 Prefectura din Dâmboviţa dădea 300 kg de zahăr, Societăţii Columbia, pentru a-l distribui muncitorilor; un nou val de nemulţumiri este însă generat de încercarea de distribuire a acestuia, doar personalului de la sediul Societăţii, astfel că la 24 iulie este nevoie de intrevenţia autorităţilor, în vederea calmării spiritelor.
Zonele miniere erau, de asemenea, puncte-cheie aflate sub atentă observaţie: Pretura Plăşii Dragomireşti, de exemplu trimitea Prefecturii un raport amănunţit privind salarizarea minerilor, care ajungea la 2200-2500 lei pe lună în condiţiile în care un petrolist câştiga între 6000 şi 8000 lei.
Minerii aveau, între solicitări, sporul pentru munca în subteran, asigurarea de mijloace de transport între locuinţe şi mină, asigurarea alimentelor necesare.
Trebuie spus că raportul preţului subliniază faptul că cererile minerilor erau îndreptăţite, juste şi puteau să fie aduse la îndeplinire.
De asemenea, ar mai trebui arătat aici, că nici grija autorităţilor nu era una dezinteresată, ea având raţiuni politice: în zonele în care nemulţumirile erau prezente şi propaganda bolşevică avea mai mari şanse de reuşită, ceea ce nu era deloc în favoarea factorilor politici ai vremii.
RADU STATE este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și, desigur, ardelean de Târgoviște…
Citeşte şi
NERO, BRAC GERMEN – romanul foileton ajuns la episodul al patrulea…
REVENIRI – interviu cu doamna profesoară Dana NEACȘU, din New York…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – tableta marelui regizor Constantin VAENI…
MELANCOLII – cu doamna Constanța POPESCU…
Ceva despre toamnă în ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI, cu doamna Mariana OPREA STATE…
CULTURA URBANĂ, rubrica domnului lector universitar doctor Pompiliu ALEXANDRU…
SEMNAL, o carte nouă de POEZIE…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, cu Teodor Constantin BÂRSAN…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ și un mare actor, Puiu JIPA…
PLIMBĂRI BUCUREȘTENE, rubrica de fiecare sâmbătă a Cătălinei CRISTACHE…
JUNIOR DE WORCESTER, cu tânărul student Mihai Bogdan VLĂDUCĂ…
CULTURA ONLINE, cu domnul profesor doctor Daniel TACHE…
Doamna profesoară Mihaela MARIN și rubrica ei CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE…
LONDRA LA PAS și o nouă scrisoare de la Cristian Gabriel GROMAN…
Facebook
WhatsApp
TikTok
