Pentru prima dată în istoria UE, rezultatul alegerilor din 2014 pentru Parlamentul European va determina cine va conduce Comisia Europeană, organul executiv al UE. Candidații pentru celelalte portofolii ale Comisiei vor trebui și ei să treacă printr-o fază dură de verificare înainte de a-și prelua funcția.
Odată stabilită componența Comisiei, deputații se pot apleca asupra atribuțiilor principale care le revin: elaborarea de legi care influențează viața de zi cu zi a cetățenilor europeni, precum și stabilirea bugetului anual al UE, competențe pe care le împarte cu Consiliul de Miniștri (ai celor 28 de guverne naționale din cadrul UE) într-un mod asemănător unui sistem bicameral. De asemenea, Parlamentul are competențe de supraveghere și control asupra celorlalte instituții UE: el monitorizează modul în care instituțiile își desfășoară activitatea și felul cum cheltuie acestea banii contribuabililor. Nu în ultimul rând, Parlamentul acționează ca o cutie de rezonanță pentru preocupările cetățenilor și poate propune teme noi pe agenda politică europeană.
Iată o scurtă prezentare a competențelor și a responsabilităților Parlamentului.
1. Procedura de numire a Comisiei Europene
Pentru prima dată, statele membre vor trebui să ia în considerare rezultatele alegerilor europene înainte de a desemna candidatul pentru funcția de președinte al Comisiei. Procedura va fi următoarea:
- ținând seama de rezultatele alegerilor europene, șefii de stat sau de guvern din statele membre vor propune un candidat pentru funcția de președinte al Comisiei;
- candidatul își va prezenta proiectul (de fapt, un manifest) în fața Parlamentului;
- candidatul va trebui să primească votul de încredere al majorității absolute a deputaților (376 dintre cei 751 de deputați); dacă primește aprobarea, candidatul este considerat „ales” de către Parlament; în caz contrar, statele membre trebuie să propună un nou candidat;
- președintele-ales împreună cu guvernele naționale ale statelor membre convin asupra unei liste de candidați pentru celelalte portofolii ale Comisiei (câte un candidat din fiecare stat);
- candidații sunt supuși unor audieri de confirmare în Parlament (aceste audieri nu sunt simple formalități: Parlamentul a mai respins în trecut candidați care au fost considerați nepotriviți pentru funcția de comisar);
- președintele și comisarii, ca organism unitar, se supun unui vot unic de aprobare de către Parlament, pentru care este nevoie de o majoritate simplă (majoritatea voturilor exprimate);
- dacă este aprobată de Parlament, noua Comisie este numită oficial de șefii de stat sau de guvern ai UE.
2. Competențe legislative
Deputații în Parlamentul European sunt legiuitorii Uniunii Europene: fără contribuția și aprobarea lor, majoritatea legilor UE nu se pot materializa. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în 2009, Parlamentului i-au fost acordate competențe reale în domeniile principale de politică, în special agricultura și libertățile cetățenești, domenii în care anterior avea doar un rol consultativ.
Principalele tipuri de competențe legislative sunt următoarele:
Procedura legislativă ordinară: cunoscută și sub numele de „codecizie”, aceasta reprezintă principala procedură legislativă a Uniunii, utilizată pentru a elabora și adopta aproape toată legislația UE (în aproximativ 70-80 de domenii de politică). Această procedură conferă Parlamentului competența de a accepta, respinge și modifica legislația privind piața unică, mediul, protecția consumatorilor, libertățile cetățenești, agricultura, transporturile și cercetarea, printre altele. Pe parcursul actualei legislaturi, de exemplu, deputații în Parlamentul European și-au utilizat forța legislativă pentru a insista în direcția unor norme mai stricte în materie de protecție a datelor, a limitării primelor acordate bancherilor și a unui control democratic sporit asupra sistemului de guvernanță economică al UE, aflat acum la început de drum.
Consultarea: În ceea ce privește anumite tipuri de legislație (de exemplu cea din domeniul fiscalității, al concurenței sau al noilor membri ai zonei euro), Parlamentul își dă doar avizul consultativ. Cu toate acestea, numărul domeniilor de politică incluse în această procedură s-a redus considerabil, majoritatea legislației fiind cuprinse acum în procedura de codecizie.
Aprobarea: Dacă Uniunea Europeană dorește să primească noi state membre sau să încheie acorduri cu țări terțe, este nevoie de aprobarea Parlamentului, cu toate că Parlamentul nu poate modifica detalii din aceste acorduri. În actuala legislatură, deputații în Parlamentul European au respins Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA) și au refuzat să permită transferurile de date bancare către SUA prin intermediul rețelei SWIFT.
Dreptul la inițiativă: Parlamentul poate solicita Comisiei să propună noi acte legislative și adesea face acest lucru după ce examinează programul anual de lucru al Comisiei.
3. Competențe bugetare
Politicile europene, cum ar fi agricultura, dezvoltarea regională, energia, transporturile, mediul, ajutorul pentru dezvoltare și cercetarea științifică beneficiază de finanțare UE. În acest scop, bugetul de cheltuieli al Uniunii Europene pe termen lung trebuie să fie aprobat de guvernele naționale și de deputații în Parlamentul European; ulterior, în fiecare an, cele două părți decid în comun modul în care va fi cheltuit bugetul anual.
De asemenea, Parlamentului îi revine responsabilitatea de a verifica dacă banii contribuabililor au fost cheltuiți în scopurile stabilite și de a valida conturile dacă rezultatele verificării sunt satisfăcătoare. În numeroase cazuri, Parlamentul a solicitat controale mai stricte, iar în 1999, el a obligat Comisia să demisioneze în bloc din cauza gestionării defectuoase a bugetului.
4. Competențe de supraveghere și control democratic
Una dintre funcțiile fundamentale ale oricărui parlament este cea de control sau supraveghere a celorlalte ramuri ale puterii, în scopul asigurării responsabilității democratice. Parlamentul European își îndeplinește această îndatorire în mai multe moduri.
Competențe de numire
În afară de rolul-cheie pe care în joacă în alegerea Comisiei, Parlamentul organizează audierile președintelui și ale membrilor Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene, precum și ale membrilor desemnați pentru Curtea de Conturi a Uniunii Europene.
Controlul parlamentar asupra Băncii Centrale Europene (BCE)
Pentru a garanta responsabilitatea politicii monetare europene, președintele Băncii Centrale Europene răspunde, o dată la trei luni, în fața Comisiei pentru afaceri economice și monetare din cadrul Parlamentului și, de asemenea, prezintă raportul anual al BCE în fața Parlamentului.
În noua sa funcție de supraveghetor al sistemului bancar din UE, BCE va fi supusă unui control strict din partea deputaților în Parlamentul European, care vor avea și competențe de aprobare a funcțiilor de rang înalt din cadrul acestui organism de supraveghere.
Anchetele parlamentare
Parlamentul are competența de a constitui o comisie temporară, fie pentru a ancheta un subiect de interes public (un exemplu recent îl reprezintă crearea unei comisii pentru crimă organizată, corupție și spălare de bani), fie pentru a cerceta presupuse cazuri de încălcare a legislației europene sau de gestiune defectuoasă.
Întrebările parlamentare
Deputații în Parlamentul European pot adresa întrebări cu solicitare de răspuns scris sau oral, cu scopul de a trage la răspundere celelalte instituții ale Uniunii. Astfel, în mod regulat, Comisia și Consiliul sunt obligate să răspundă la întrebări, să furnizeze informații detaliate sau să ia parte la dezbateri în Parlament cu privire la chestiuni politici specifice.
5. Politica externă și drepturile omului
Înaltul Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună (PESC) a Uniunii Europene răspunde în fața Parlamentului, iar acesta are dreptul de a fi informat și consultat cu privire la politicile din acest domeniu și, de asemenea, își poate folosi competențele bugetare pentru a determina amploarea și domeniul lor de aplicare.
Este nevoie de aprobarea Parlamentului pentru extinderea UE și pentru încheierea de acorduri comerciale și alte acorduri internaționale cu state din afara Uniunii Europene. Deputații în Parlamentul European dedică eforturi considerabile chestiunilor legate de drepturile omului și promovării valorilor democratice în întreaga lume, acordarea Premiul Saharov pentru libertatea de gândire fiind evenimentul anual principal care marchează activitatea Parlamentului în acest domeniu.
6. Petițiile
Parlamentul European preia inițiativa în ceea ce privește promovarea transparenței, a caracterului deschis și a accesului public la universul uneori labirintic de la Bruxelles. Toți cetățenii europeni au dreptul de a înainta o petiție deputaților din Parlamentul European cu privire la probleme de mediu, conflicte cu autoritățile vamale, transferul drepturilor de pensie și alte chestiuni, cu condiția ca acestea să se numere printre competențele Uniunii Europene. Populația poate, de asemenea, să se adreseze Ombudsmanului European (un organism independent desemnat de Parlament) care are competența de a investiga acuzațiile de administrare defectuoasă sau abuzul de putere al unei instituții a Uniunii Europene.
Europe Direct Târgovişte
Facebook
WhatsApp
TikTok
