Orbane, Tătarule, Vela ot Caransebeș, Arafate și care mai sunteți… M-am bucurat atunci când, am crezut eu, am scăpat pentru o vreme de cei dinaintea voastră. Naivitate de om bătrân…
Ne certați ( și, pe bună dreptate) pentru că nu purtăm mască, pentru că respirăm prea liber, pentru că nu ne spălăm pe mâini, pentru… toate cele. Dar voi? Ce faceți cu bietul om de rând și cu nevoile lui mărunte, în ochii voștri acoperiți de speranțe electorale?
Priviți o poză! Azi, 3 iulie, la aproape 40 de grade în soarele Târgoviștei mele încărcată de istorie… 100 de oameni (i-am numărat) stau la coadă pentru acte auto, nu le știu nici forma și nici fondul și… naiba să-i ia pe cei care veghează la sănătatea post-izolare a poporului lor! Aflu, de la bătrânul meu vecin, palid de tot la coada cu măști și fără măști, că la eliberarea actelor de înscriere în circulație a mașinilor nu e… soft! Netrebnicia lui de soft… E un singur ghișeu meschin, o tanti care strigă o listă, ca la butelii pe vremuri. Bietul meu vecin e de trei ore la coadă, e transpirat tot, abia mai respiră, îi aduc o apă, se uită la mine deznădăjduit, vrea să spună ceva și nu poate decât cu mare greutate: cred că mor aici, mai am vreo oră de stat…
Bă, merge bine aerul condiționat în cabinetele voastre?