Cultura de Sambata

                                                ARGUMENT                                                                                           de  Ionuț  CRISTACHE   Ediția numărul 50… Trece timpul și CULTURA  DE  SÂMBĂTĂ e tot mai tânără. Numai lumea din jur e ca o bucată de măr, în care ți-ai înfipt dinții. Nu putem să lăsăm frunzele acolo unde sunt? Auzim voci răgușite care vorbesc cu tot mai multe fețe și care … Citește mai mult

                                                  ARGUMENT                                                                                           de  Ionuț  CRISTACHE Temeiul ediției noastre de  azi e unul foarte scurt și… fără pretenția de „adevăr”.  L-am luat din   Robert Tompkins, „În căutarea adevărului” … În sfârșit, în acest sătuc uitat de lume căutarea lui s-a terminat. Într-o căsuță aproape prăbușită, în fața focului stătea „Adevărul”. El nu a văzut … Citește mai mult

    Răspunsul ar fi simplu la această întrebare: pentru că în restul timpului refulăm enorm. La Sighișoara, în vara aceasta, aflat la Festivalul de Artă Medievală, am văzut pe o străduță lăturalnică, departe de orice manifestare medievală care defula în lovituri de spade, un colț în care era scris cu litere de o șchioapă: … Citește mai mult

  Încă ezit între scutul lui Ahile şi madlena lui Proust. Mă rog… Cu cartoane mă mai jucasem şi înainte să descopăr cartelele perforate. Cu mult înainte. De fapt, chiar aşa se numea jocul, cartoane.   Regulile erau simple: pornind de la o distanţă dinainte convenită, trebuia să scoatem din cercul desenat pe asfalt, prin … Citește mai mult

  Profesorul meu de limbă română contemporană avea două obsesii: cum se închidea sau deschidea vocala “a” de-a lungul evoluţiei limbii noastre şi în ce măsură proverbele ori locuţiunile / expresiile se pot explica logic. Prima dintre aceste obsesii m-a lăsat bocnă, ceea ce – presupun – explică şi şasele de la examenul final, dar … Citește mai mult

  Fiecare şcoală, ca instituţie de învăţământ public proprietate de stat sau privată, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline şcolare, ca o colectivitate formată din elevi şi cadrelor didactice, se mândreşte cu ce are mai valoros, frumos şi elevat. Din multitudinea de oferte, m-am oprit, ca de fiecare dată, la evidenţierea personalităţilor … Citește mai mult

 Data trecută vă povestisem despre regulile care ne fuseseră impuse după ce ne-am mutat în noua locuinţă, reguli pe care le numisem, în glumă, „decalogul babei”. Vă voi povesti şi ce s-a întâmplat în continuare.   Poate că unii îşi închipuie că viaţa aici, în Londra, este întotdeauna ca pe roze sau că umblă câinii … Citește mai mult

  Ador acele formule care pun în cârca Statului – adică a acelei instanțe ultra-abstracte, veșnic nevinovate – tot ceea ce convine sau nu unor funcționari publici care, probabil, nici ei nu își explică niște fenomene la care contribuie din plin și chiar le susțin bătând cu pumnul în masă. Nu prea înțeleg dacă acei … Citește mai mult

  1.Cotidianul francez de referință Le Monde scrie despre „România: candidatul „german” venit din teritoriul lui Dracula”. Iohannis este prezentat drept „simbol al reușitei administrative” care „îi face invidioși pe cei de la București”.   Cuplez acest articol cu recepția de la Ambasada Germaniei la București, unde Iohannis a fost decorat cu cea mai înaltă distincție … Citește mai mult

     Stau și mă… crucesc văzând câtă lume își face cruce la trecerea pe lângă o biserică. Cruci mari și repetate, cruci banale, cruci executate ca la Biblie, cruci mici, de complezență, cruci cu fruntea aplecată, cruci cu privirea de jur-împrejur, cruci cu ochii închiși și cu murmur de rugăciune. Cruci făcute cu mâna… … Citește mai mult

Se spune că obiceiurile vechi dispar greu, că lupul schimbă părul, dar năravul ba. Poate că uneori este nevoie să moară lupul pentru a se schimba năravurile. Poate că alteori obiceiurile proaste mor de la sine.   După atâţia ani ca profesor, după atâta mizerie aruncată de presă pe veşmântul profesiei mele, după atâtea incidente … Citește mai mult

În decembrie 1989 aveam 11 ani. Afirm asta de la bun început pentru a oferi un argument solid celor care vor sa îşi exprime indignarea faţă de ceea ce voi spune în continuare. Veţi putea declara oricând, aşadar, că vorbesc din cărţi, că în definitiv eram prea tânăr ca să văd marile realizări ale patriei. … Citește mai mult

  „…câte sunt adevărate, câte sunt de cinste…” Un înțelept evreu al timpului nostru ( și care a trecut la creștinismul ortodox ) era de părere că, pentru creștini bănuiala e un păcat grav, că neîncrederea e ucigătoare și că așteptările și încrederea acordată  cinstei unui om îi conferă  acestuia toată demnitatea cu care poate … Citește mai mult

Călătorind zilele trecute, din Pucioasa spre comuna Brăneşti, m-am întristat, din nou, la vederea „ruinelor” fostei întreprinderi textile „Bucegi”, care arată la fel de deplorabil ca multe alte stabilimente ale industriei textile româneşti.. Trist.  Ce-ar fi să ne amintim, însă, de vremurile „bune” ale întemeierii acestui locaş, la anul 1900, de către „ţăranul” Stan Rizescu, … Citește mai mult

                           L-am revăzut, cu anume emoție, pe Paul Goma, într-un fragment înregistrat, de interviu excepțional, la TVR 2, axat în general pe strădaniile sale de a publica, în România „acelui timp”, romanul „OSTINATO”.  A vorbit și despre „altele” și despre tot felul de … Citește mai mult

  Orgasmul olfactiv de pe paliere (oh, tocăniţa dominantă!) se împreunează deşucheat cu mirosul apetisant dinspre bucătăria Maurei. Ce-o fi gătind? În întunericul vestibulului mă împiedic de pantofii aliniaţi cazon. În rest, lucrurile obişnuite de vestibul: umbrele, sacoşe pentru cumpărături, pompoasele coarne de cerb cu îndrituiri de cuier, un taburet cu muşamaua hărtănită şi o … Citește mai mult

  Ridic ochii şi privesc nelămurită Străin(a/ul) din faţa mea, ca şi cum întâia dată i-aş vedea chipul, i-aş simţi mirosul, aş sfredeli cu întrebări în ochii…miraţi. „De ce sunt oare ochii ei/lui miraţi?” mă întreb cu o linişte pe care, paradoxal, o simt atât de grea în suflet, în minte…„Mă cunoaşte de undeva?” e … Citește mai mult

  Țineți minte, oare acel film „Fahrenheit 451”  din 1966, o ecranizare după romanul cu același nume al lui Rad Bradbury, despre o lume distopică în care cărțile sunt considerate rădăcina tuturor relelor, iar rolul pompierilor nu este cel de a stinge incendiile, ci de a da foc cărților? Dacă nu l-ați văzut, vi-l recomand. … Citește mai mult

  Odată cu bucuriile maternale, vine și lectura zilnică de seară, care nu-mi displace deloc, doar că, editurile care publică cărți pentru copii, conferă noi sensuri basmelor clasice. Semantica, gramatica, ortografia, grafica, toate și-au luat lumea-n cap și fac basmele…de basm!  Sirenele erau educate de bunica lor și alergau toată ziua prin castel ori erau … Citește mai mult

  „Ciudat. Râurile gonesc spre mare, deși acolo își pierd identitatea.”  ( Valeriu Butulescu ) Timpurile  agitate și preocupările atât de pragmatice ale  oamenilor i-au făcut să  uite deseori de  întrebările  fundamentale ale umanității, întrebări  atât de frumos  și sugestiv  reprezentate de Paul Gauguin într-unul dintre tablourile  sale: „De unde venim? Cine suntem? Încotro ne … Citește mai mult

  Am un ușor surâs în colțul gurii. Mă așteaptă un text pe care abia pot să-l stăpânesc. Mi s-a rostit in cap in zeci de versiuni. E un text care se cere afară din mine și pe care mai că l-aș ține nescris, spre a nu ajunge prea siropos. Din acest moment însă am hotărât … Citește mai mult

În memoria doamnei Elena-Alexandra Oprescu   Acesta este un text despre singurătate. Unica. Această părăsire nu o să poată fi egalată prea repede sau prea curând și întotdeauna va fi greu de umblat în locul pe care îl va ocupa această poveste! Până la urmă, povești despre singurătăți și absențe sunt cu duiumul, ce mai … Citește mai mult

Pe Mugur Ciuvică l-am cunoscut în decembrie 2012, atunci când, aflaţi către sfârşitul campaniei electorale şi la iniţiativa lui Cornel Nistorescu, am descins la Roman într-un gest de solidaritate cu profesorul Liviu Brătescu, gest încărcat de toate valenţele civismului şi de parfumul provocărilor gazetăreşti cu miză electorală. Trec peste gustul amar lăsat, punctual, de rezultatul … Citește mai mult

A venit toamna și după cum spune o veche zicală, acum se numără „bobocii”. Bine, dacă e să discutăm despre „bobocii” la care mă gândesc eu, ei nu se numără în fiecare toamnă, ci toamna odată la fiecare 4 ani. Și parcă pot să zic că toamna asta le întrece pe toate celelalte de vreo … Citește mai mult

Sunt acele clipe când ai impresia că totul merge exact așa cum vrei tu, când totul merge atât de bine încât te simți recunoscător că exiști pe astă lume. Apoi avem senzația că noi chiar facem un sens atât de bun în lume. Și wow! Parcă avem impresia că am aflat într-un final cum stă … Citește mai mult

    Primii mei ani de copilărie au fost marcați de miracolul focurilor de lemne.   E adevărat că pe strada noastră începuse să fie instalat gazul metan, însă pentru asta era nevoie de niște aprobări care presupuneau lungi demersuri birocratice și, firește, de bani,  iar pe de altă parte, capul familiei noastre, adică bunică-mea, … Citește mai mult