Violoncelul – de la provocare, la viitoare profesie

Târgovişteanca studiază violoncelul din clasa a III-a, cu prof. Doina Bădica, persoana care a reuşit să-i insufle dragostea pentru acest instrument, mai puţin căutat de copii. „Eu am venit la această şcoală pentru pian. Dar pianul se face din clasa I. Aveam de ales între violă şi violoncel. Eu aş fi ales viola, că era mai mică, dar doamna profesoară a insistat pentru violoncel. La început m-am speriat vâzând instrumentul acesta mare, dar apoi mi-a fost uşor, pentru că doamna profesoară mi-a explicat treptat tot ce ştiu”, povesteşte Ioana, care nu regretă decizia luată. „Din clasa a V-a fac şi pian, dar mi-am dat seama că mai mult îmi place violoncelul. Pianul este un instrument secundar, pentru noi, cordarii – este pentru a asculta armonice. Violoncelul, în schimb, cred că este un instrument special. Are un sunet ca o elegie. Pentru asta îmi place”, mărtuirseşte tânăra.

Are muzica în sânge

Drept dovadă a pasiunii şi talentului în domeniu, premiile au început să curgă după un an de studiu. „Deja în clasa a IV-a am obţinut primul premiu I, la olimpiadă pe şcoală şi premiul II la faza zonală. Anual am luat premiul I la concursul „Timotei Popovici”, am obţinut şi premiul II la Concursul Internaţional de Interpretare Mozart ş.a. Cel mai important este însă premiul II la concursul Rovere d’Oro, în Italia”, spune eleva care a moştenit talentul şi dragostea pentru muzică de la părinţi, cei care o susţin cel mai mult. „Mama a cântat 12 ani la mandolină, 5 ani la vioară şi 5 ani la pian, iar tata – 5 ani la chitară şi 5 ani la pian. Mi-au fost întotdeauna alături şi ei sunt cei care îmi caută concursuri şi mă încurajează.”

„Dumnezeu are un rol important în viaţa mea”

Ca şi compozitor, îi place Haydn, dar lucrarea preferată este autohtonă: „Seranada română” de Constantin Dimitrescu. Explicaţia este simplă, dar memorabilă: „A fost prima piesă prin care am început să simt linia melodică, să pot să transmit mai mult”.

Când are timp, exersează şi cinci ore pe zi şi suţine că, pe lângă abilităţile şi calităţile specifice, exerciţiul este secretul succesului pentru un violoncelist. „Un violoncelist trebuie să aibă sau să dezvolte un auz muzical foarte bun, deşi eu mi l-am format foarte greu, fiind un instrument netemperat, trebuie să aibă ritm, forţă în braţe, dexteritate la mâna stângă, flexibilitate la mâna dreaptă şi trebuie să depună multă muncă”, crede Ioana care îi sfătuieşte pe cei care vor să urmeze această cale să nu se sperie de mărimea instrumentului ca atare. Cu toate acestea, ea spune că a avut încă un atu în plus. „Am crezut întotdeauna că Dumnezeu are un rol important în viaţa mea, pentru că am fost mereu norocoasă şi norocul nu vine de oriunde”, este de părere tânăra târgovişteancă.

Îşi doreşte să devină profesor

Ea este elevul cu cei mai mulţi ani de studiu la violoncel din şcoala sa, ceea ce o face ca uneori să dea sfaturi colegilor săi mai tineri. De altfel, meseria de profesor o atrage şi îşi doreşte o carieră în domeniu. „Vreau să urmez Conservatorul, la Bucureşti, secţie Instrumental – Violoncel. Chiar vreau să devin profesor şi m-am axat pe muzică la şcoală. Ca şi materii, îmi plac Armonia, Teoria muzicii. Restul studiez pentru cultură generală şi note bune.” O atrage de asemenea ideea de a face parte dintr-o orchestră în România sau în străinătate. Indiferent de ce-i va rezerva viitorul, un lucru este cert: muzica va face întotdeauna parte importantă din viaţa ei.

 

 


Valeriana



Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro