ortooxacell kiss2022.gif Flax

Un târgoviştean îl contrazice pe Darwin! Vezi ce spune despre originea rasei umane

 

Este vorba despre o lucrare în care târgovişteanul speculează pe baza observaţiei că oamenii au păduchi şi nu purici, că rasa umană  nu se trage din maimuţă, ci din înaripate, respingând astfel teoria darwinistă a evoluţiei. “Aș fi vrut să fac cunoscut acest text în anul 1994 când am terminat de scris cartea, dar cum totul trebuie făcut la timpul lui nu am avut de ales.  A trebuit să aștept 21.12.2012, ziua când totul s-a redefinit la nivelul conștiinței umane. Așadar pentru toți cei care au crezut și mai cred în teoria evoluționistă trebuie să spun:  -Darwin iartă-mă, dar trebuie să spun adevărul! – Conceptul evoluționist a fost o manipulare! A sosit momentul când omenirea, cu voia sau fără voia ei, va trece într-o nouă eră. Am selectat un fragment  din textul dramatic unde personaje mele sunt  sincere și spun adevărul și răspunsul parțial la întrebarea CINE SUNTEM, DE UNDE VENIM ȘI ÎNCOTRO TREBUIE SĂ MERGEM? Dacă textul de mai jos te face să-ți pui și cel mai mic semn de întrebare, atunci ai acceptul meu pentru a-l recomanda și altor persoane, fiindcă 21.12.2012 chiar a adus o schimbare!”,  a precizat Ştefanis Lupu.

 

Iată un fragment din  textul dramatic  TRĂIASCĂ π π”    în care     personajele vorbesc despre teoria târgovişteanului.

 

(strigătele ce răzbat din exteriorul palatului s-au amplificat fiind tot mai aproape)

ÎNĂLŢIMEA-SA: Tot ce îmi doresc acum e să apuc să nasc acest copil, să-l strâng măcar odată la piept, să-l aud plângând, după care…

ADJUNCTUL: După care ce, Înălţime? Nici să nu vă gândiţi la aşa ceva! (sigur pe el) Restabilim ordinea şi disciplina; apărăm integritatea şi suveranitatea! Nu putem lăsa toate realizările de până acum pe mâinile unor… Găsim vinovaţii şi împuşcăm poc-poc ca pe câini!

ÎNĂLŢIMEA-SA: Nu, Adjunctule! Ei trebuie lăsaţi să meargă până la capăt, numai aşa se pot identifica cu trecutul! Numai aşa îşi vor dezvălui adevărata faţă. Să nu li se facă nici un rău!!!

ADJUNCTUL: Dar sunteţi încă conducător!

ÎNĂLŢIMEA-SA: Nu, Adjunctule, te înşeli …aşa m-am înşelat şi eu! Nu eu am fost conducător, ci alţii. Vina mea a fost că i-am crezut. Acum, aş dori să rămân singură cu copilul meu! Eşti liber, adjunctule. Fugi şi salvează-ţi pielea, du-te!

ADJUNCTUL: Înălţime, eu nu pot să vă părăsesc! Nu pot şi gata! …Lăsaţi-mă să fiu alături de dumneavoastră până la capăt… până…

ÎNĂLŢIMEA-SA: (pierdută) … Petre! Petre!

ADJUNCTUL: Poftim?…Pe mine nu mă cheamă Petru!

ÎNĂLŢIMEA-SA: Ştiu, Adjunctule! Când a fost întrebat dacă-l cunoaşte pe învăţător înainte de condamnarea acestuia la moarte, a răspuns că nu ştie, habar n-are despre cine e vorba.

ADJUNCTUL: Un excroc, un mincinos, un profitor!… Cum credeţi, Înălţime, că aş putea să spun (furie) eu aşa ceva?

ÎNĂLŢIMEA-SA:  O să spui, Adjunctule! N-o să treacă mult timp şi o să te lepezi de mine ca toţi ceilalţi.

ADJUNCTUL: Mai bine mort decât…

ÎNĂLŢIMEA-SA: (îl întrerupe brusc) …Nu spune vorbe mari, adjunctule! Totul are un început şi un sfârşit. Şi nu uita – istoria se va repeta, un alt început vine, un alt sfârşit se apropie, alţii vin, alţii pleacă…

ADJUNCTUL: (pentru sine) Numai istoria se tot repetă!

ÎNĂLŢIMEA-SA: Dacă acest copil ar fi venit pe lume mai devreme, poate că altfel ar fi fost sfârşitul acesta. Până azi am gândit că un conducător, acum gândesc ca o mamă… Dar tu nu ai cum să ştii ce este în sufletul unei mame, ce culoare are dragostea, iubirea, dar, mai ales ura… Copilul acesta m-a salvat, m-a readus la viaţă, pentru că până acum am fost ca şi moartă. N-am văzut (se mângâie pe burtă) …acum el m-a ajutat sa-mi recapăt vederea. N-am auzit, el mi-a redat auzul. Am fost conducător într-o perioadă în care, eu, nu am existat de fel. Ce păcat că acum când m-am născut mai am aşa de puţin de trăit! Dar poate că aşa vrea Cel de sus!

ADJUNCTUL: (uluit) Adică 999??!!

ÎNĂLŢIMEA-SA: Da, Adjunctule!

ADJUNCTUL: Dar spuneaţi că nu există!

ÎNĂLŢIMEA-SA: Există Adjunctule, există! Este pretutindeni, a fost, este şi va fi. Prezenţa lui mă copleşeşte, este aşa de aproape (plânge) şi în acelaşi timp atât de departe (vorbeşte cu ea însăşi) „Să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi”. Am ştiut acest lucru şi l-am ignorat. Acum e prea târziu, cine ar putea să mă mai creadă?

ADJUNCTUL: (plângând) … Eu, Înălţime, eu!

ÎNĂLŢIMEA-SA: Îţi mulţumesc, Adjunctule, şi, dacă poţi, te rog să mă ierţi pentru modul în care m-am comportat cu tine şi nu numai. Acum te-aş ruga, dacă nu te superi… Aş vrea să rămân singură. Trebuie să-mi ridic şorţul …Aaauu …auu!

ADJUNCTUL: …Şi unde să mă duc şi ce să fac, Înălţime? Nu cunosc pe nimeni.

INALTIMEA-SA: Ba o să cunoşti. Vei cunoaşte sau vei deveni cunoscut.

ADJUNCTUL: Cum Înălţime?

ÎNǍLŢIMEA- SA: Ascultă-mă. Ai auzit de unul Darwin?

ADJUNCTUL: Nu. Ba da. Parcă zicea ceva Popa ăla călugăr, de unu’…

ÎNǍLŢIMEA- SA: Nu, nu. ăla e David. E cu totul alceva. ăsta de care-ţi zic eu e ăla care zice că omul se trage din maimuţă.

ADJUNCTUL: Si nu e aşa? Că la şcoală aşa ne-a învăţat.

ÎNǍLŢIMEA-SA: (are un fel de viziune) Nu. Am acceptat minciuna. Oamenii sunt îngeri decăzuţi care nu au nimic în comun cu animalele. Cândva am avut aripi, zburam. Iar tu trebuie să spui acest adevăr.

ADJUNCTUL: Cine o să mă creadă, Înălţime şi cum o să dovedesc?

ÎNǍLŢIMEA- SA: (cu ochii în sus, halucinant) Păduchii.

ADJUNCTUL: Păduchii?

ÎNǍLŢIMEA -SA: Si puricii.

ADJUNCTUL: (nemaiînţelegând nimic, repetă după ea) Păduchii şi puricii?

ÎNǍLŢIMEA- SA: Sunt două lumi total diferite. Prin asta poţi dovedi că noi putem zbura. Că noi, cândva, am avut aripi, iar cea mai apropiată rudă a omului nu e maimuţa, ci păduchii, iar păsările au păduchi. Prin urmare şi oamenii pot zbura. Nu uita: fiecare rasă de zburătoare se poate identifica după păduchii săi, cum fiecare animal se poate identifica după puricii lui. Prin urmare, noi oamenii avem păduchii noştri.

ADJUNCTUL: Iar animalele puricii lor.

ÎNǍLŢIMEA-SA: Bravo! Mulţi or să-şi dea cu pumnul în piept spunând că ei au făcut această descoperire, tehnica o să-i ajute şi o să te marginalizeze. Să nu te sperii când ăştia or să confirme cu ADN-ul lor. Tu să-i laşi iar când ei vor fi încoronaţi, tu să… (tuşeşte, nu mai poate vorbi, îi face semn să vină mai aproape şi-i şopteşte la ureche)

ADJUNCTUL: (speriat) Adică… o să pot…

ÎNǍLŢIMEA-SA: Si tu. Doar eşti om. Mai exact, singurul om care are acces la ceea ce se cheamă „Experimentul Terra”. Nu uita ce ţi-am spus: un nou început vine… (scoate o păpuşă) un alt sfârşit se apropie.

ADJUNCTUL: (se retage plângând) O să-mi fie dor de dumneavoastră, Înălţime (plânge, strigătele sunt  tot mai clare şi mai aproape)

ÎNĂLŢIMEA-SA: (cântă încet pentru copil, „cucule pasăre sură”, către adjunct) Nu mai plânge… Uite îţi las ţie copilul. Ţine! Ai grijă! Fugi! (strigătele sunt tot mai aproape, adjunctul ia copilul şi fuge)…………………………………………………………………………..

 

 

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media