UN REGAL DE POEZIE – Octavian SOVIANY

Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie

Poezii de azi

1.

Fecioarele

prefăcându-se

în columne de fier

părul tău

o dulcissima

ca o pădure de săbii

sun vânturi

neprielnice omului

cântărețului tău i-au crescut

aripi strălucitoare

Ia aminte o Lisias

nu tot ce vindecă sufletul

vindecă trupul

păsări cu pene de aur

îi mâncaseră inima

o străină

îți va povesti despre insule

ocolite de vânt

unde frunzele dorm

ghemuite

în sângele rădăcinilor”

dușmănie străveche

a neamului zburător

inima ei e acum

o bucată de lemn

viermănoasă

2.

Vântul

îndoia stăvilarele

i-a

desfăcut cingătoarea

rămăsese

singură cu semințele

Voi veni

împodobită cu

frunze mistrețul

a păscut

floarea roșie

nu-ți fie teamă

ghemuită-n plămânii

fragezi ai fiului

mama e vânt”

ascultam

biliardul globulelor

celebram putrefacția

3.

Le vent, qui était pour moi le génie particulier de Combray…”

(PROUST)

Erau bălmăjite descântece

culegătoarea de zdrențe

a găsit piersicul putred

și grădina-n paragină

arlechinii și-au pus

rochii de pene

au zburat împrejurul

lampioanelor

în

copilărie fierbeau

licori purpuri călcau pe

semilune alunecoase

și pe rând

unul din ei imita

sâsâitul aspidei

hohotea: „Turpitudine!

porumbița întunecată

și-a scuturat penele

prefăcându-se-n buturugă

…………………………………….

Această boare de toamnă

este sufletul locului

în zilele de furtună

se auzeau de departe bătăile

tobelor sau seara pe fluviu

când una dintre adolescente

a fost surprinsă de paznici

culegând fructe

atunci

de pe coarnele saltimbancului

picurase ceva

cenușiu și vâscos

începeau procesiunile

erau agitate cârâitori

în grădina lumina de

fulgere mierla a fluierat:

Și aceste tulpine de silex

se vor preface în

jujere

norodul te va alege

regele fluturilor”

bătrâne scheletice

poartă o lectică

prin grădina părăginită

numai culegătoarea de zdrențe

are un obraz roșu

și celălalt galben

4.

Cina se

isprăvise cu cântece

HELENA FRUMUSEȚEA TA E ASEMENI

unei scolopendre gătite

pentru praznicul negrilor

îți șoptisem

Femeia în alb

se numește Titania

actorii au plecat

acești fluturi

suntem noi înșine

până când

într-o seară de toamnă

se vor aprinde focuri de

turbă” – poetul

desenase o casă

în formă de

inimă

Acum în

Pavilionul de Jad

sărăcăcioasă e cina

/câteva roșcove/

răsculații

au tăiat mâna regelui”

mireasa întrebi?

ea s-a dăruit unicornului iată

și cele trei

mărturii:

o legătură de snopi

un pumn de nisip

o vârtelniță

Poezii mai de demult…

1.

Aria eroică a lui Gagamiţă

Curat murdar! Cu furie dementă
Îmi explodează bumbii câte opt
Dând nas în nas cu falnica sergentă
Ce m-a iubit nebun la patruşopt!

Făcând să deie dracu’ în odaia
Unde făcurăm şcoală de cadeţi
Ea-i pusă să snopească Turtucaia
Şi-i plină peste tot de epoleţi

Cu ţurţure războinic în mustaţă
Când dă comanda Trupă! La asalt!
Pe tărtăcuţa plină de mătreaţă
Lipindu-mi sub giuben un plastur cald

Şi suflă abur cald printr-o supapă
Bătând cu străşnicie din picior
Ca eu să o despoi ca pe-o otreapă
De portul ei semeţ de roşior

Şi să îi cânt Deşteaptă-te române
Fiind totodat’ gornist şi toboşar
În luptă cu oştirile păgâne
Din largul ei marsupiu militar

La care le vorbesc cu elocvenţă
De bunii şi străbunii noştri tari
În timp ce transpirând din abundenţă
Plodim pe salteluţă ferentari

Din care vor ieşi eroi de viţă
Aşa că îndulcindu-se un pic
Sergenta spune: Bravos Gagamiţă!
Şi-mi trage zdrangazdranga un pupic

2.

Balada zisă a cafenelei fără moral

În cafeneaua unde nu-i moral
Şi unde strici ce-ai adunat la pungă
Se crede orice cioară papagal
Sau straşnic ipistat cu mâna lungă

În cafeneaua unde nu-i moral
Şi amploaiaţii sunt călcaţi pe gioale
Se ţin de-a valma jumătăţi de bal
Şi plebicisturi pentru mangafale

În cafeneaua unde nu-i moral
Şi poţi să bei oricât pe datorie
Toţi domnii au pe cap câte-un ţucal
Iar doamnele în lesă o scrumbie

În cafeneaua unde nu-i moral
Şi săvârşim măscări cam nesărate
Onor clienţii sunt plătiţi de ţal
Cu bine cântărit picior în spate

În cafeneaua unde nu-i moral
Iar chelnerii au un cârlig în noadă
Nu rareori o gheată de toval
Striveşte cetăţeanca turmentată

În cafeneaua unde nu-i moral
Şi tot boborul trage din ţigare
Înmormântarea pare carnaval
Iar carnavalul – o înmormântare

În cafeneaua unde nu-i moral
Şi Girimea îţi tunde fercheş chica
Un fel de scripet multifuncţional
Te poate duce drept la Mititica

Că-n cafeneaua unde nu-i moral
Când a cântat în zori la cinci cocoşu’
Eşti apucat c-un cleşte de dinţar
De nasul tău (obligatoriu roooşu)

Şi ţi se pun cotiere de metal
(Deci pricepurăţi care-i cacialmaua)
În cafeneaua unde nu-i moral
Şi unde-şi bea tot lefterul cafeaua

Tălmăciri…

1.

rimbaud

Pe vine

Târziu, când parcă simte în rânză bolovani,

Călugărul Melotus, privind la o fereastră,

Prin care un soare straşnic, lucind ca un cazan,

Îi cam chiorăşte ochii şi-i dă dureri de ţeastă

Îşi mişcă sub cearşafuri burtoiul barosan.

Şi din culcuşu-i sare, prinzând ca să îşi strângă

Genunchii lângă pântec, pe urmă, temător,

Ca moşul ce tabacul din gură şi-l mănâncă

Din greş, întinde-o brâncă degrabă după ol

Şi-şi saltă cămăşoiul cu cestălaltă brâncă.

Pe urmă îl apucă un dârdor friguros,

Chit că de-atâta soare, pe geam se adunară

Colaci la crustă galbeni, şi fornăie, vârtos,

Spre raze, nasu-i roşu, ce parcă-i foc şi pară,

Ca un polip de mare, oribil de cărnos.

……………………………………………………………

Chircit e lângă vatră, strâmbând grozav din braţe.

Picioarele aproape că i-au intrat în foc,

E roşu tot pe coapse, stă para să-i înhaţe

Papucii, nu mai arde luleaua lui deloc

Şi-un fel de păsărică-i zburătăceşte-n maţe.

În juru-i dorm tot felul de mobile, vâlvoi.

Vechi scaune jegoase, mâncate rău de pegre,

Sub crusta lor de hâră par niscaiva broscoi

Şi-au beregăţi de cantori bufeturile negre,

Nutrind în vis dorinţe de un anume soi.

De-atât zăduf chilia-i minune că nu crapă.

Fârtatul are-n creier doar câlţi şi paie. Şi

Ascultă cum cresc perii pe pielea-i, numai apă,

Iar uneori sloboade sughiţături hazlii

Ce mai că îl răstoarnă din scaunu-i ce schioapă.

Şi, seara, în lumina de lună, ce, cu zel,

Îi podobeşte dosul cu-o spumă de dantele,

Vezi cum se conturează, scârbos şi pişichier,

Un vag contur pe fondul de nalbe, albe, frele:

Un fel de nas ce saltă spre Venus de pe cer.

 

Distribuie:

Locuri de munca

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro