TABLETA DE VINERI – Cornel MĂRCULESCU: Generalul de brigadă Aurel Racoviţă (1890-1957), Comandant al Şcolii Speciale de Cavalerie din Târgovişte

Aurel Racoviţă s-a născut în oraşul Botoşani, la 16/29 mai 1890, ca fiu al soţilor Ion şi Adela (născută Iuraşcu), fiind cel de-al doilea fiu al acestora. Încă de la vârsta de trei ani a rămas orfan de mamă, crescând în condiţii foarte grele alături de fraţii săi Rafael George (născut în 1888) şi Alexandru (născut în 1893). Clasele primare, le urmează între anii 1897-1901, la Şcoala de Băieţi nr. 1 din Tg. Ocna, judeţul Bacău, iar clasele gimnaziale la Liceul „Principele Ferdinand” din Bacău între anii 1901-1905. Începuturile în cariera militară au debutat la Şcoala fiilor de Militari din Iaşi, ale cărei cursuri le frecventează între anii 1905-1908, după care, Ioan Aurel Racoviţă este atras tot mai mult de cavalerie, astfel încât urmează cursurile Şcolii Militare de Cavalerie de la Târgovişte (1908-1910), obţinând gradul de sublocotenent şi fiind repartizat la 1 iulie 1910, la unul dintre regimentele de elită ale Cavaleriei Române din acea perioadă: Regimentul 7 Roşiori „Cuza Vodă”, cu garnizoana la Iaşi. Având referinţe foarte bune din partea generalului Mustaţă, comandantul Brigăzii 10 Cavalerie, în perioada 1912-1913, Aurel Racoviţă urmează Şcoala Specială de Cavalerie de la Târgovişte, absolvind-o ca şef al promoţiei 30, din totalul de 28 de cursanţi, aşa cum reiese din certificatul nr. 268/21.06.1913, semnat de comandantul şcolii, colonelul Nicolae Portocală.

De-a lungul carierei, Ioan Aurel Racoviţă a comandat şi a activat în următoarele structuri militare: Regimentul 7 Roşiori (1910-1912; 1913); Regimentul 8 Călăraşi (1913-1916); Comandant de pluton în Regimentul de Escortă Regală (1916); Comandamentul Diviziei a 18-a, Biroul Operaţii (1916); şef birou Informaţii în cadrul Comandamentului Diviziei a 7-a (1916-1917); Centrul de Instrucţie Armata a 2-a (1917-1918); şef birou Informaţii şi Operaţii în cadrul Comandamentului Diviziei a 15-a (1918); şef birou Informaţii şi Operaţii în cadrul Statului Major al Diviziei a 4-a (1918-1919); ofiţer stagiar, Secţia a 5-a Informaţii, Biroul II, Marele Stat Major (1920-1922); Comandant de divizion, şef Birou Mobilizări al Regimentului 11 Roşiori (1922-1923; 1924-1927); şef Birou Adjuntatură şi Informaţii în Comandamentul Diviziei a 8-a Infanterie (1923-1924; 1927); Marele Stat Major, Secţia a II-a Informaţii – ataşat militar la Praga şi Viena (31 august 1927-1 noiembrie 1930); Subşef de Stat Major şi şef Birou Organizare în Inspectoratul General al Cavaleriei (1930-1932); ajutor de comandant al Regimentului 4 Roşiori „Regina Maria”(1932-1934); Comandant al Şcolii Speciale de Cavalerie de la Târgovişte (1934-1936); comandant al Regimentului 4 Roşiori (1936-1938); şef de Stat Major în cadrul Inspectoratului General al Cavaleriei (1938-1939); comandant al Brigăzii 6 Cavalerie (1939-1940); comandant al Diviziei 3 Cavalerie şi comandant de garnizoană la Botoşani (1940-1941); comandant al Brigăzii a 6-a Mixtă Cavalerie (1941), iar în septembrie 1941, când activa în Marele Stat Major, generalul de brigadă Aurel Racoviţă este informat de generalul Ion Boiţeanu că trebuie să demisioneze din structurile armatei române.

Activitatea generalului de brigadă Aurel Racoviţă, a fost recompensată şi încununată în timp, cu numeroase ordine si medalii, mărturie a înaltei sale personalităţi militare, recunoscute atât pe plan naţional cât şi internaţional, dintre care menţionăm: Medalia „Avântul Ţării” (1914); Cucea Comemorativă a Războiului 1916-1918 cu baretele Bucureşti, Carpaţi, Tg. Ocna (1918); Ordinul „Coroana României” în grad de ofiţer (1922); Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler (1929); Semnul Onorific de Aur, la împlinirea a 25 de ani de serviciu militar activ (1929); Medalia Peleş, cu ocazia semicentenarului construcţiei palatului (1933); Ordinul „Steaua României” în grad de Ofiţer (1935); Medalia Amintirii Regelui Carol al II-lea, clasa a II-a (1938); Decoraţia Marea Insignă de Onoare, din partea Austriei (1938); Ordinul „Leul Alb” în grad de comandor, din partea Cehoslovaciei (1938); Ordinul „Polonia Restituta”, în grad de comandor (1938).

Ultimii ani din viaţă îi petrece în suferinţă, împreună cu cea de-a doua soţie, Florica Flondor (1897-1983), fiica compozitorului Tudor, cavaler de Flondor (1862-1908) şi nepoata marelui unionist Iancu, cavaler de Flondor (1865-1924), precum şi alături de cei doi copii Maria Georgeta (Lully) şi Constantin (Dinu), în locuinţa din Bucureşti, str. Dr. Grigore Mora, nr. 3, sector 1. Fiind bolnav de cancer, generalul Ioan Aurel Racoviţă, moare la 24 iunie 1957, la Spitalul C.F.R. 2, aşa cum reiese din certificatul de moarte nr. 210600, eliberat de Sfatul Popular al Capitalei – Raionul Stalin.


Valeriana heidelbergcement
Iohanis

Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro