Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei”
Pe umărul cuvântului se răsfață fruntea metaforei, Ea mă trăiește, Eu o trăiesc, amândoi suntem în aceeași poveste.
În periplul jurnalistului misterios am parcurs timpul în vârful picioarelor, fără zgomot sau tam-tam. În liniștea minții se zbenguiau întrebări care-și primeau răspunsurile așteptate, altele rămânând simple întrebări retorice. Am întrebat un copil care desena cu cretă colorată pe asfalt, desena soarele înconjurat de inimi, colora tare frumos aleea timpului meu.
– Ce este iubirea?
– Iubirea este atunci când sunt îmbrățișat de părinții mei, de bunici, de frații mai mari!
Am adresat aceeași întrebare și unui vârstnic, trecut cu mult de 80 de ani. Își odihnea trupul, istovit de suferință, pe o bancă din parc sprijinindu-se în bastonul din lemn de castan, toiag lustruit cu mare grijă. Răspunsul nu s-a lăsat așteptat, cu un zâmbet palid mi-a răspuns, vocea-i era strivită de durere.
– Să-i pot îmbrățișa pe cei dragi cât să-mi țină pentru Eternitate, asta-i iubirea mea!
Mi-am urmat drumul pe aleea din parcul neschimbat, doi îndrăgostiți se îmbrățișau cu tandrețe, se priveau cu pasiune, râdeau în hohote. Ce frumoasă-i tinerețea, lipsită de griji și de baston!
– Oare era bine venită întrebarea, să-i întreb ce este iubirea?
Renunț la a le adresa întrebarea și-n liniștea de la chindie mi-am ridicat privirea spre Turnul Chindiei, cerul plumburiu mi-a dăruit o lacrimă din preaplinul lui și m-a lăsat să răspund sinelui la „chestionarul” jurnalistului cu părul grizonant.
– Iubirea este timp, la timpul ei, copilărie, adolescență, tinerețe, maturitate, bătrânețe, Ea este sau nu este, în orice caz este o poveste, a mea, a ta, a noastră, cu Ea te naști, cu ea trăiești și pleci dincolo de lumea terestră.
A început să plouă și m-am retras la o masă a restaurantului „Brotăcei”. Cu ochii negri, larg deschiși spre zarea apropierii de femeia iubită, am continuat să scriu capitolul dragostei fără egal, să-mi imaginez ceea ce trăiesc. Sunt trezit din visare de un politicos ospătar.
– Cu ce vă servesc, Domnule Vali?
– O limonadă cu mentă.
Încep să scriu pe un petic de hârtie din buzunarul de la piept. Zâmbesc. Cu pași repezi se apropie sărbătoarea cu chipul dragostei, e prezentă la casa de bilete a destinului secret dintr-o carte aflată în biblioteca din Înalt. Cândva, în clipa fugară, ce s-a furișat spre nevedere, m-am regăsit într-un început cu rost, într-o fărâmă de sens în propriul univers al unei iubiri, iubirea unei divine femei care m-a făcut să fiu fericit! Fericirea are un nume, o parolă care deschide ușa sufletului dintr-un anotimp al sărutului.
– Floare de colț, dacă te-aș ruga mi-ai da mâna-petală?
– Negreșit, iubitul meu, voi fi mireasa ta!
S-a făcut liniște pe scena visului, pianistul își strânge partiturile. Cu un gest grațios salută publicul și se retrage în lumea notelor muzicale, acolo este lumea lui. Eu, rebel din fire, mă îndrept spre îmbrățișarea femeii cu trupul catifelat, acolo unde-mi este bine, în culisele celui mai important spectacol, iubirea. Descifrez linia melodică a inimii și mă îndrept spre scena presărată cu flori, o recompensă a dirijorului învingător.
– Iubito, odihnește-mă în lumina nestinsă din ochii tăi!
– Te rog, poftește și stai în fotoliul de catifea din odaia albă, scorpion bonom!
S-a lăsat tăcerea în îmbrățișare, hainele se îngrămădesc pe dușumeaua albă, fotoliul rezistă trupurilor goale, nesătulele buze se topesc în foame, brațele se logodesc, degetele se uită în nerăbdare. În șoapte se aud tăceri, în tăcere dansează dorințele noastre, totul este artă, arta de a face dragoste, de a te dărui celuilalt într-o magică intimitate.
– Unde sunt iubito, îți este cunoscută întrebarea?
– Da, ești în realitatea pe care o meriți, bonomul meu, scumpul meu mister!
Tresar. De masa mea se apropie ospătarul care-mi aduce nota de plată. A stat ploaia, am achitat consumația și pornesc spre redacția „Impact”. Transcriu ce am scris pe hârtia mototolită și merg în camera mea. În patul alb, pe o pernă albă mă așteptă destinul.
– Bine te-am găsit, Carte Neștiută de mine, carte scrisă de Rânduitor!
– Rugă pentru Tine, Creator, Sfântă Divinitate!
Vali NIȚU este jurnalist, poet, eseist și redactor-șef al revistei Impact…
Facebook
WhatsApp
TikTok
