TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Bunul simț și bunul gust

Despre bunul gust se vorbește, de regulă, ca despre ceva ce ține de educație, cultură, mediul de proveniență sau rafinament, în timp ce bunul simț pare să aparțină unei categorii de virtuți deja căzute în desuetudine. Totuși, cele două seamănă mai mult decât am crede, amândouă presupunând, înainte de orice, să știi când este suficient.

   Bunul gust nu înseamnă să cunoști toate regulile eleganței sau ale modei, să recunoști un vin scump sau să poți explica de ce un tablou este valoros. Se poate rezuma, cel mai adesea, la dictonul că mai puțin reprezintă mai mult. Înseamnă să înțelegi că uneori un lucru frumos are nevoie de spațiu în jurul lui, iar alteori tocmai imperfecțiunea îl salvează de la banalitate.

   Bunul simț funcționează asemănător în relația cu ceilalți. Necesită, în primul rând, o minimă capacitate de a observa lumea din afara propriei persoane, neavând neapărat nevoie de manuale de etichetă. Înseamnă să nu vorbești mai tare doar pentru că poți. Să nu transformi fiecare conversație într-un discurs public, fiecare succes într-o paradă și fiecare nemulțumire într-un spectacol. Să înțelegi că libertatea de a spune ceva nu te obligă să o și faci.

   Probabil de aceea lipsa bunului simț și lipsa bunului gust se întâlnesc atât de des. Au aceeași rădăcină: incapacitatea de a sesiza măsura. Prea mult zgomot, prea multă ostentație, prea multă certitudine, prea mult eu. Totuși, contrar a ce ar putea crede mulți, nici bunul simț, nici bunul gust nu presupun însă conformism. Dimpotrivă, poți avea bun gust fiind extravagant și bun simț contrazicând pe cineva. Simțul măsurii nu înseamnă cumințenie, ci discernământ. Există oameni excentrici de o eleganță impecabilă și oameni perfect politicoși în aparență, capabili de o vulgaritate extraordinară.

   Poate că tocmai aici se întâlnesc cele două noțiuni: în atenția pe care o acorzi contextului, lucrurilor și oamenilor. În capacitatea de a te întreba, înainte să mai adaugi ceva, dacă acel ceva chiar este necesar. Uneori, rafinamentul suprem rămâne să știi când să te oprești.

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…